Julieta (2016)-recenzie film

Julieta (2016)-regia: Pedro Almodóvar, cunoscut și pentru filme ca La piel que habito (2011), Los abrazos rotos (2009), Volver (2006), Todo sobre mi madre (1999)

Anul acesta, regizorul spaniol ne poartă către o poveste înduioșătoare, Julieta, povestită în același stil al său, remarcabil prin imagini sensibile și intense. De data aceasta, intriga, căutarea unei fiice de către mama sa, este inspirată din cărțile scriitoarei Alice Munro: Destino, Pronto și Silencio.

Julieta este un film care poate fi încadrat cu ușurință ca gen la Dramă. A fost selectat anul acesta în competiția de la Festivalul Cannes. Îi are ca actori principali pe Emma Suárez (Julieta), Daniel Grao (Xoan) și Adriana Ugarte (Julieta, tânără).

Despre ce este vorba în filmul Julieta?

Filmul ne arată într-un mod sensibil povestea dureroasă a Julietei care nu și-a mai văzut fata, Antia, de 12 ani. Aceasta plecase în adolescență. La început, Julieta o întâlnește pe stradă pe Beatriz, prietena din copilărie a fiicei sale. Aceasta îi dezvăluie că Antia s-a căsătorit și că are deja trei copii.

De la această regăsire, Julieta retrăiește trecutul. Rememorează ceea ce s-a întâmplat până atunci: sinuciderea unui bărbat cu care refuzase să vorbească în tren, tren în care l-a cunoscut pe Xoan la 25 de ani. Xoan devine soțul său și apoi tatăl Antiei. Își aduce aminte de viața lor fericită alături de fiica acestora, de pasiunea pentru pescuit a lui Xoan și apoi a Antiei, de înnecul lui Xoan în timpul unei furtuni după dezvăluirea unui secret soției sale. Urmează apoi depresia Julietei și în final, dispariția Antiei.

Un film ce transmite emoție intensă

Toate aceste momente sunt presărate de emoție pe care o resimțim de-a lungul întregului film. Identificăm tema iubirii, iar mie cel mai mult mi-a atras atenția scena în care Julieta trebuie să-și recunoască soțul după moartea acestuia. Îi vede tatuajul cu inițialele numelui său și al fiicei sale înscrise într-o inimă. Simbolic, după moartea fizică, rămâne deci în picioare iubirea veșnică.

Ni se prezintă o iubire pierdută care o devastează pe Julieta. O face să se adâncească într-o depresie din care salvarea este Antia. O iubire care o marchează și pe Antia, copila care își păstrează o aparentă tărie. Se va transforma în cele din urmă în fugă, vină și căutare a unui drum departe de trecut și de apropiați. Un drum pe care ea îl numește spiritual.

Este un film care ne vorbește despre absență

O altă temă care apare în film este absența. O scenă care ilustrează această temă este cea în care după plecarea Antiei, în amintirile Julietei apar personaje ca bărbatul din tren care s-a sinucis, Xoan și Antia. Destinul Julietei este așadar legat de plecarea unor oameni din viața ei după care suferă.

Este o absență care îi erodează sufletul. Acest lucru este arătat cel mai bine în scenele care se succed an după an de ziua Antiei. Scenele sunt cele în care mama sa o așteaptă cu un tort pe masă pe care de repetate ori îl aruncă la gunoi. Julieta nu acceptă de fapt această absență nici când decide să arunce amintirile legate de fiica sa. Vedem cum Antia este tot mai prezentă în sufletul mamei care își dorește să o găsească. O caută, descoperind totodată că știe atât de puține lucruri despre fiica sa. Viața Julietei pare un fel de somn adânc, în lipsa fiicei sale.

Părerea mea despre filmul Julieta

Filmul mi-a plăcut fiindcă sub aparența unei intrigi simple, arată de fapt trăirile complexe ale unor personaje. Tăcerea ce învăluie personajele poate spune atât de multe și în același timp care poate aduce multă durere. O tăcere a fiicei care nu are o voce de-a lungul poveștii. O tăcere, o ascundere a sentimentelor Julietei care nu împărtășește cu ceilalți ceea ce o macină, ci suferă în tăcere, în însingurare.

Tododată, sentimentul de vină retrăit de personaje este pronunțat: vina Julietei de a-i reproșa soțului că a înșelat-o, discuție care l-a făcut pe acesta să meargă pe mare. Vina este transmisă și fiicei care consideră că nu ar fi trebuit să meargă în tabără în momentul morții tatălui său.

Un film ce prezintă un cumul de sentimente, de imagini intense

Mi-a plăcut foarte mult filmul. Almodóvar e totodată unul din regizorii mei preferați pentru stilul lui. În această poveste regăsim motive și teme recurente: universul feminin, tăcerea, culorile intense, emoția.

M-au impresionat locurile în care s-a filmat, absolut superbe. Casa lui Xoan atrage prin vederea la mare și se potrivește tare bine cu decorul: faianța albastră, vasele din ceramică și celelalte lucruri colorate. Casa mamei Julietei, o casă perfectă pentru deconectare, de-a lungul căreia sunt flori de culori intense. Străzile cochete din Madrid laolaltă cu apartamentele spațioase și decorate cu bun gust. Casa din Pirinei înconjurată de natură. În fine, îmbrăcămintea personajelor care e la granița dintre decent și țipător. Toate ne duc cu gândul la mult simț artistic. Nimic din ceea ce este vizual nu este ignorat și totul parcă se desfășoară în fața noastră ca un poem care înduioșează.

Trailer-ul filmului Julieta poate fi văzut aici.

*Dacă v-a plăcut Julieta, vă recomand și un serial ce are ca tematică familia și căutarea identității, Patrick Melrose.

Sursă imagini:

Cinemagia