Mary Poppins (1964)-recenzie film

Mary Poppins (1964)-regizor: Robert Stevenson

Weekendul ăsta am ales să mă uit la un film mai vechi, dar cu un farmec aparte care m-a făcut să-mi aduc aminte de magia copilăriei, perioadă dominată de imaginație, veselie și bunătate.

Musical-ul Mary Poppins a câștigat premiul Oscar și pe bună dreptate, povestea este bine construită, iar actori ca Julie Andrews, David Tomlinson, Glynis John interpretează excepțional rolurile.

Despre ce este vorba în filmul Mary Poppins?

Copiii familiei Bank sunt doi năzdrăvani, Jane și Michael, care au avut de-a lungul timpului mai multe guvernante. Din cauza poznelor lor, guvernantele obișnuiau să renunțe la acest loc de muncă. Acest lucru îl face pe domnul Banks să se ocupe personal de angajarea unei noi guvernante.

Însă, copiii sunt cei care inițiază o discuție cu tatăl lor și îi arată un anunț pe care l-au scris. Acolo au descris cum ar dori să fie noua doică: veselă, ludică, bună, iubitoare, frumoasă. Vor ca ea să îi ducă la plimbare, să le cânte, să le dea dulciuri. Idealul pentru copii este considerat de George Banks o naivitate. Acesta dă apoi un anunț mai serios în The Times.

Însă, în mod magic, noua guvernantă află de dorința copiilor și purtată de vânt și de o umbrelă, ajunge în casa familiei Banks. Este vorba de Mary Poppins, celebra guvernantă îmbrăcată elegant, cu o pălărie decorată cu flori și însoțită de umbrela cu care poate zbura.

Odată cu sosirea ei acolo, casa devine plină de culoare. Până și curățenia devine un joc. Plimbarea din parc este neobișnuită fiindcă copiii, Mary și coșarul Bert pot călători spre un peisaj pitoresc desenat pe asfalt.

Muzica, dansul și bucuria copilăriei sunt elementele centrale ale acestui film celebru. Acest film este pur și simplu supercalifragilisticexpialidocious !