Unde ai dispărut, Bernadette?-recenzie carte

Unde ai dispărut, Bernadette?, scrisă de Maria Semple este o carte care m-a atras datorită copertei: o doamnă chic, cu personalitate, îmbrăcată în galben, cu păr scurt și ochelari. M-am gândit că voi cunoaște un personaj pe măsura așteptărilor și într-adevăr, pe tot parcursul lecturii, am descoperit cum autoarea a conturat un personaj foarte complex.

Despre ce este vorba în cartea Unde ai dispărut, Bernadette?

Bernadette este căsătorită cu Elgie Branch, angajat la Microsoft, cunoscută personalitate în acest domeniu datorită realizărilor, dar și conferințelor de la TED. Mai mult decât atât, are o fetiță pe care o iubește nespus, pe Bee.

Familia locuiește într-un vechi internat de fete ce se află pe un pământ abrupt. Au tot felul de conflicte cu vecina lor, Audrey Griffin, pe care Bernadette o numește ”musculiță”. Ambele au copii ce învață la Galer Street și se ceartă din nimicuri. Audrey Griffin nu suportă murii care cresc în grădina ei și care vin dinspre curtea neîngrijită de Bernadette, ba chiar la un moment dat, o acuză pe Bernadette că a călcat-o cu mașina pe picior în timp ce aștepta să își ia copilul de la școală.

Bernadette nu suportă să socializeze. De altfel, este foarte anxioasă la gândul că va trebui să meargă cu Bee în Antarctica în decembrie. Este un cadou pe care fetița și-l dorește în urma rezultatelor excelente la învățătură și o excursie pe care și-o dorește înainte să plece la un internat de prestigiu în care a învățat și mama ei.

Dar cine este, de fapt, Bernadette?

Cu ce se ocupă? În ultimul timp, odată cu mutarea cu familia în Seattle, Bernadette a intrat în umbră. Ea este, în esență, o arhitectă, o artistă. A proiectat o casă grandioasă, imaginativă. A fost un geniu în perioada ei de sclipire, lucru care i-a adus și un prestigiu foarte mare la acea vreme. Din cauză că opera ei a fost distrusă și nu s-au făcut fotografii ale creației, trecutul ei a rămas undeva în urmă. Singura ei ocupație este să o crească pe Bee.

De unde titlul Unde ai dispărut, Bernadette? Pe măsură ce citeam, Bernadette era prezentă peste tot în narațiune și mă gândeam că poate e vorba metaforic, de dispariția lui Bernadette de pe scena marilor arhitecți. Așa și este, în esență. Însă, la propriu, Bernadette va dispărea în excursia din Antarctica, iar capitolele finale ne vor dezvălui dacă aceasta va fi sau nu găsită. Suspans. Pentru mine a fost un final neașteptat și emoționant.

Părerea mea despre cartea Unde ai dispărut, Bernadette?

Mi-a plăcut mult această carte, este bine structurată, este scrisă din perspectiva lui Bee, cu umor și sensibilitate.

Cel mai mult mi-a plăcut felul în care personajul lui Bernadette a fost schițat. La început, era o femeie banală, chiar cu câteva tare, aproape urâcioasă în ochii celorlalți, cu ceva probleme de anxietate. Însă apoi, vedem cum personajul este pus într-o lumină favorabilă și o vedem cu sensibilitatea și sufletul de artist care o caracterizează.

De asemenea, am admirat toate etapele de pregătire și călătoria în sine spre Antarctica cu toate descrierile locurilor și a stărilor personajelor. Frigul. Amețeala de pe vas. Culorea albastră a ghețarilor. Pinguinii. Oamenii de la bord. Suvenirurile ce puteau fi cumpărate. Restaurarea relației tată-fiică prilejuită de aceste perindări.

Într-un final, această carte are profunzimea ei, prin temele abordate: ce definiție dăm succesului, cum acceptăm sau nu eșecul pe termen lung, ce înseamnă împlinirea în viață, relația părinți-copii, problemele care apar în căsnicie de-a lungul timpului.

Citate preferate din cartea Unde ai dispărut, Bernadette :

○ ”V-ați plictisit. Și o să vă spun un mic secret despre viață. Credeți că acum e plictisitor? Ei bine, de acum înainte devine din ce în ce mai plictisitor. Cu cât învățați mai repede că de voi depinde să faceți viața interesantă, cu atât mai bine o să vă fie.”

○ ”Scrisoarea de Crăciun a familiei Griffin

Era puțin pân’ la Crăciun

când am văzut, bieții de noi,

cum casa-ntreagă ni se-neacă

sub un val gros de noroi.

Ne-am mutat la hotelul Westin

fără prea mare suferință,

căci e luxos, iar personalul

ne-ndeplinește orice dorință.

Warren își pune halatul cel moale,

Cu casca eu îmi acopăr părul,

și seară de seară înotăm în piscină,

admirând prin cupolă cerul.

Noaptea ne cuibărim somnoroși

în patul așternut cu mătase,

cu vise de spa și room-service

și numai gânduri frumoase.

Așadar, dacă v-au speriat cumva

veștile pe care le-ați auzit,

aflați că familia Griffin e bine

și vă urează: Crăciun fericit!”

Citatul care mi-a plăcut cel mai mult:

○ ”Cerul era înnegurat, cu excepția unei pete luminoase de nori albi prin care pătrundeau razele soarelui, afundându-se apoi în Lacul Washington. Am trecut printr-un cartier foarte drăguț, cu case mici, îngrămădite. Îmi plac la nebunie culorile gri-verzi-maronii în contrast cu arțarii japonezi și cireșii desfrunziți. Simțeam bulbii de brândușe, narcise și lalele sub pământ, adunându-și puterile, suportând cu răbdare iarna și așteptând să întâmpine o nouă primăvară glorioasă în Seattle.

Mi-am ridicat mâna și am despicat cu ea aerul dens și sănătos. Ce alt oraș a mai dat naștere jumbo jet-ului, computerului personal, telefonului celular, hipermarketului, supermagazinului online, agențiilor de voiaj online, muzicii grunge, cafelei bune?”

○ ”Gheața. Dătătoare de halucinații. Simfonii înghețate. Inconștientul adus la viață. De o culoare uluitoare: albastră. (…) Am văzut cu sutele, catedrale de gheață, rotunjite ca  bulgării de sare pe care-i ling animalele; epave lustruite de uzură ca treptele de marmură de la Vatican; centre de artă răsturnate și pline de cratere (…) clădiri de treizeci de etaje, imposibil arcuite, ca scoase dintr-o expoziție universală; albe, da, dar și albastre, fiecare nuanță de albastru din câte există, profund ca bleumarinul uniformelor de gală, incandescent ca o firmă cu neon, regal ca o cămașă franțuzească, prăfos ca hăinuța lui Peter Iepurașul, niște monștri de gheață care navighează prin tenebrele interzise.

Exista o noblețe inefabilă în vârsta lor, în dimensiunea lor, în lipsa lor de conștiință și în dreptul lor de a exista. Fiecare aisberg în parte mi-a trezit sentimente de tristețe și mirare.”

Tocmai am terminat de citit această carte, însă abia aștept să văd și ecranizarea, al cărei trailer îl puteți vedea aici.

Sursă:

Maria Semple, Unde ai dispărut, Bernadette?, București, Editura Litera, 2012, trad. din limba engleză de Mihaela Buruiană