Dacă privesc înapoi, văd o copilă fragilă, îmbracată într-o fustă de blugi, mâncând o înghețată, zâmbind, fără niciun subînțeles. Dacă mă uit înainte însă, văd o fată cu o fustă ceva mai lungă, neagră, scumpă și elegantă. Cu zâmbete sub care ascunde povești îndesate în sufletul prea mic. Ce paradoxal…când ești copil, ai un suflet …
