prisoners recenzie film
Film

Prisoners (2013) – recenzie film

Prisoners (2013)-regizor: Denis Villeneuve, cunoscut și pentru filmul Incendies (2010)

Prisoners are în distribuție actori ca Hugh Jackman (Keller Dover), Jake Gyllenhaal (detectivul Loki) care interpretează fiecare rolurile cu măiestrie într-un film de excepție. Te ține în suspans și totodată, creează situații emoționante până la final.

Despre ce este vorba în filmul Prisoners?

Are loc o reuniune între famiile Dover și Bitch cu ocazia Zilei Recunoștinței. Bucuria tuturor se risipește când Anna Dover și Joy Birch, fetele celor două familii, dispar.

Detectivul Loki, cu o aparență mai nonconfirmistă, cu tot felul de tatuaje, se remarcă prin tactul său, prin siguranța de sine, totodată fiind cunoscut drept un profesionist care a rezolvat toate cazurile sale. El este cel care va investiga dispariția celor două fete, un caz greu ca un labirint cu piste diferite.

Detectivul Loki va trece de la starea lui de calm inițială la o stare de furie, neputință, frustrare după ce totul pare că trenează sau mai mult decât atât, pare pierdut. O scenă în care vedem partea lui mai sensibilă este cea în care aparent, se găsește vinovatul, dar nu sunt găsite și victimele.

Un caz încurcat

Câteva din probele găsite sunt hainele însângerate ale fetelor care sunt recunoscute imediat de părinții acestora. Apoi, vin reproșurile din partea lui Keller Dover. Detectivul are un moment de cumpănă, de agitație. Însă, ancheta continuă. După sinuciderea așa-zisului vinovat, Loki va descoperi și alte lucruri nebănuite, ținându-ne în suspans până la sfârșitul filmului.

Oare acest caz va face parte din toate cele pe care detectivul Loki le rezolvase până atunci?

O pistă pentru acest caz este faptul că înainte de a fi răpite, fetele au trecut pe lângă rulota lui Alex Jones. Însă, de îndată ce polițiștii îl prind, aceștia sunt convinși că bărbatul are coeficientul de inteligență al unui copil. Nimic nu demonstrează că el este vinovat. Totuși, odată ce Alex Jones este eliberat, într-un acces de furie, tatăl Annei Dover îl atacă pe suspect. Acesta îi spune că fetele plângeau atunci când le-a părăsit. Însă, nimeni nu aude această frază și astfel Alex Jones nu poate fi acuzat.

Se nasc tot mai multe întrebări și totul se complică

Dover are din ce în ce mai multe îndoieli: cum a putut Alex Jones să conducă rulota, de ce s-a speriat atunci când l-a căutat poliția? Acest lucru îl face să investigheze singur ceea ce s-a întâmplat.

Într-o seară, Dover îl urmărește pe Alex Jones și îl aude cântând Jingle Bells în varianta cântată de Anna. Acest lucru îl înfurie și îl răpește la rândul lui pe Alex Jones, fiind convins că el este cauza disperării sale.

Prisoners-un film care conturează diferite psihologii umane

Dover este un personaj interesant. La început este tatăl și soțul protector, cu o familie fericită. Asta până când ajunge în pragul deznădejdii, căutându-și copilul și se arată în stare de orice, încercând să își facă singur dreptate. Din tatăl calm ajunge o persoană violentă, care se lasă pradă alcoolului, care nu poate să accepte gândul pierderii fiicei sale. O caută în felul său, având și momente în care rostește rugăciuni și are remușcări.

Până unde va ajunge el cu violența față de Alex Jones, este el orbit de durerea cauzată de dispariția fiicei sale încât nu vede adevăratul vinovat? Câte fețe nevăzute are un om, până la urmă? Ce elemente nedescoperite ies la suprafață în situații limită?

Părerea mea despre filmul Prisoners

Este un film brutal, o cursă contra-cronometru, cu scene emoționante totodată: căutările din pădure, pe ploaie, depresia mamelor care nu pot accepta pierderea fetelor. Deznădejea taților după zile întregi în care nu reușesc să afle unde sunt fetele lor. Stăruința cu care detectivul caută să rezolve cazul.

Un film care are elemente de dramă, thriller, mister, psihologie. M-a făcut să îmi mențin curiozitatea aproximativ două ore și jumătate.

Trailer-ul filmului Prisoners (2013) poate fi văzut aici.

*Recomand să vedeți și serialul The Sinner, dacă vă plac filmele și serialele cu investigații și mister.

Sursă imagine copertă:
Cinemagia

Flori din călimară

Numele meu este Laura, iar Flori din călimară este locul în care mă simt liberă, făcând ceea ce mă pasionează: scriu despre lifestyle, cinema, literatură și călătorii. Numele blogului este unul sugestiv, intenția mea fiind ca prin articolele pe care le scriu, să transmit, pe lângă lucruri utile, frânturi de frumusețe, senin, optimism și povești faine.

Dacă doriți să îmi scrieți, puteți folosi formularul de mai jos sau să îmi trimiteți un e-mail pe crihan.laura@gmail.com .

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *