Pescărușul, Cehov – recenzie carte

Pescărușul, Cehov. O lectură despre subiecte profunde: iubirea, aspirațiile, împlinirea în viață, creația…

Un subiect pentru o scurtă povestire: pe malul unui lac trăiește din copilărie o fată tânără, așa, ca dumneata. Iubește lacul ca un pescăruș și e fericită și liberă ca și el. Dar vine din întâmplare un om, o vede și, așa, din lipsă de altceva, o nimicește ca pe acest pescăruș.

Anton Cehov, Pescărușul

Acum două zile am fost la teatru la Pescărușul. O îmbinare de imagini cu impact puternic, muzică rusească și cuvinte cu înțeles profund. Toate acestea m-au făcut să citesc și piesa lui Anton Cehov pe care v-o recomand. Poartă în ea sensibilitate, un stil simplu cu forța de a transmite emoție.

Temele cărții Pescărușul, de Anton Cehov

Subiectul cărții Pescărușul este ușor de urmărit și cuprinde teme care te pun pe gânduri: ce înseamnă iubirea atunci când nu este împărtășită, ce este un act artistic, poate fi el încadrat în anumite forme (vechi/noi)? Ce sunt visele noastre, ce pot aduce unele așteptări prea mari? Ce înseamnă dezamăgirea și căderea după un vis neîmplinit, cum ne putem raporta la nereușit? Ce învățăm noi oamenii pe scena vieții, loviți uneori de suferințe și vise zdrobite?

Cum este structurată piesa Pescărușul?

Primul act se deschide cu dialogul dintre Mașa și învățătorul Medvedenkov care o iubește, conștient însă de faptul că sărăcia lui nu i-ar putea aduce împreună. Mașa declară că pe ea nu o deranjează sărăcia. Dimpotrivă, din perspectiva ei, un om sărac poate fi fericit în timp ce ea are o suferință ascunsă pe care o aflăm de-a lungul piesei. Îl iubește pe Konstantin, un tânăr ce aspiră să fie un scriitor de succes.

Un eveniment care are ca scop prezentarea scrierii lui Konstantin îi reunește pe cunoscuții săi, pe mama sa, o actriță de succes și bărbatul acesteia, un scriitor celebru, Trigorin.

Nina, protagonista ademenită de vise întocmai ca un pescăruș…

Un personaj foarte important care va juca în piesa lui Konstantin este Nina, iubita acestuia si fiica unui moșier bogat care visează să devină actriță. Orice prilej de a sosi în casa lui Konstantin este un motiv de fericire și este în același timp un fel de ademenire, un pas spre visul său.

NINA:

Tatăl meu și soția lui nu mă lasă să vin aici. Ei spun că la voi e o atmosferă boemă. Le e teamă ca nu cumva să mă fac artistă…Dar pe mine mă atrage locul ăsta ca pe un pescăruș…

Anton Cehov, Pescărușul

Astfel, pescărușul care dă și titlul piesei, devine simbol al visului, al iluziei, al unei fericiri după care tânjesc oamenii.

Pescărușul, o lectură despre aspirațiile noastre…

După ce piesa lui Konstantin se dovedește un eșec, Nina îl cunoaște pe scriitorul Trigorin. El este, la fel, o iluzie, o aparență a fericirii, a gloriei, a succesului. Însă, când ajunge să îl cunoască treptat pe Trigorin, vede că gloria are un preț, că nu e resimțită atât de intens de scriitor. Odată cu faima, există și suferințe sau preocupări mai multe. Unele dintre acestea sunt gândurile continue despre subiecte diverse ale cărților, idei care zvâcnesc și care așteaptă și trebuie așezate pe hârtie.

NINA (singură):

(…) Credeam că oamenii celebri sunt mândri și inaccesibili, că disprețuiesc mulțimea, ca și cum s-ar răzbuna prin gloria și strălucirea numelui lor de faptul că mulțimea pune mai presus de toate bogăția și boieria din naștere. Dar uite că și ei plâng, prind pești, joacă cărți, râd și se supără, la fel ca toți ceilalți!…

Anton Cehov, Pescărușul

Simbolul recurent: pescărușul

După dezastrul piesei lui Konstantin, acesta îi aduce Ninei un pescăruș pe care el însuși l-a împușcat. Pescărușul, simbol al visului, moare odată cu năzuințele destrămate ale tânărului.

Dacă Konstantin este deziluzionat, Nina abia începe să viseze la cât de frumos trebuie să fie să fii apreciat ca artist.

NINA:

Pentru fericirea de a fi scriitoare sau artistă aș îndura ura rudelor, sărăcia și dezamăgirea, aș locui într-un pod sub acoperiș, aș mânca numai pâine neagră, aș răbda chinul de a fi nemulțumită de mine, de a-mi recunoaște imperfecțiunea, dar pentru toate acestea aș cere în schimb gloria, gloria adevărată, gloria răsunătoare… (își acoperă fața cu mâinile.) Am amețit…Of!

Anton Cehov, Pescărușul

În al treilea act, ni se înfățișează Mașa care îi destăinuie lui Trigorin că se va căsători cu învățătorul, înăbușind astfel dragostea pe care o simte față de Konstantin. Visează să îl uite prin grijile cotidiene.

Scriitorul Trigorin se pregătește să plece în Moscova, dar Nina îi spune că a decis să plece și ea acolo pentru a-și urma visul de a deveni actriță. Cei doi stabilesc să se întâlnească la Bazarul slav.

Câteva concluzii spre finalul cărții…

În ultimul act, ni se arată cum au evoluat viețile personajelor după doi ani: Mașa este chemată de Medvedenko să-și îngrijească copilul după ce plecase de trei zile de acasă. Mașa se arată plictisită de aceste sarcini cotidiene. Acest lucru relevă monotonia cuplului care de la început părea să se destrame din absența iubirii.

Aflăm, de asemenea, că visul de a deveni scriitor i s-a îndeplinit lui Konstantin. Însă, deși Konstantin devine scriitor, el este încă zbuciumat. Dacă în trecut dorea să aducă forme noi în literatură spre deosebire de Trigorin, acum simte că totul se îndreaptă spre rutină, că nu poate face ceva nou.

Ajung din ce în ce mai mult să cred că nu e vorba de forme noi și că omul scrie fără să se gândească la niciun fel de forme, scrie pentru că scrisul se revarsă liber din sufletul său.

Anton Cehov, Pescărușul

Nina a trăit cu Trigorin, au avut un copil care a murit, acesta a părăsit-o, iar Nina a devenit actriță lângă Moscova.  Aflăm că a fost o actriță mediocră și că de câteva zile, s-a întors la un han fiindcă n-a mai fost primită de familia acesteia.

Iluzii conștientizate și o nouă perspectivă asupra vieții

Ultima scenă îi arată pe Konstantin și pe Nina care își împărtășesc viziunea după experiențele trăite. Astfel, Nina, obosită, își dă seama că iluziile sale ce țineau de glorie contrastează cu viața simplă și veselă alături de Konstantin înainte de așteptările sale mărețe.

NINA:

Trăiam veselă ca un copil. Mă trezeam dimineața și începeam să cânt; te iubeam, visam glorie, și-acum? Mâine dis-de-dimineața trebuie să plec la Eleț, cu clasa a treia…(…) Ce viață ticăloasă!

Anton Cehov, Pescărușul

Din toate greutățile (pierderea copilului, a iubirii, dificultatea de a juca pe scenă), Nina învață că în viață, trebuie să ai răbdare și credință pentru a depăși momentele grele.

NINA:

Acum știu, înțeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să știi să-ți porți crucea și să-ți păstrezi credința. Eu cred și sufăr mai puțin. Și atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viață.

Anton Cehov, Pescărușul

În schimb, Konstantin, rătăcește și îi e greu să își îndeplinească misiunea de scriitor în lipsa unei viziuni clare.

Ți-ai găsit calea, știi încotro să mergi, pe câtă vreme eu tot mai orbecăiesc prin haosul visurilor și al imaginilor, fără să știu la ce și cui folosește. Nu cred și nu știu care-i chemarea mea!

Anton Cehov, Pescărușul

Ce mi-a plăcut la piesa Pescărușul (Cehov)

Avem numeroase viziuni care te fac să îți pui semne de întrebare, e o carte profundă care te intrigă, te scoate din zona de confort fiindcă asta știe să facă o carte bună.

Dacă v-a plăcut Pescărușul, recomand să citiți și Steaua fără nume (Mihail Sebastian).

Poți achiziționa cartea Pescărușul de aici.

Bibliografie:

1. Anton Pavlovici CEHOV, Pescărușul, 1896, trad. Moni GHELERTER și R. TEGULESCU