Flori din călimară Perfetti Sconosciuti-regizor: Paolo Genovese
Distribuție: Giuseppe Battiston (Peppe), Anna Foglietta (Carlotta), Marco Giallini (Rocco), Valerio Mastandrea (Lele), Alba Rohrwacher (Bianca), Kasia Smutniak (Eva), Benedetta Porcaroli (Sofia)
Fiecare are o viață complexă: sunt anumite lucruri pe care le arătăm celorlalți, însă avem totodată lucruri pe care preferăm să le păstrăm pentru noi înșine, sunt lucrurile intime, secretele sau temerile noastre.
Despre ce este vorba în filmul Perfetti sconosciuti?
Filmul Perfetti sconosciuti, în regia lui Paolo Genovese, arată această latură fragilă a oamenilor printr-un scenariu care prinde de la început. Niște prieteni se întâlnesc într-o seară pentru a cina alături de partenerii de viață. Pentru a sparge monotonia, Carlotta propune ca orice mesaj sau apel telefonic să fie auzit de cei din jur.
Pornind de la ideea că nimeni nu are nimic de ascuns, totuși, atunci când cei prezenți intră în acest joc, descoperă lucruri de neînchipuit sau lucruri pe care nu ar fi putut să le mărturisească cu ușurință nici chiar prietenilor. Astfel, în curând, prietenii, oamenii de lângă noi, devin perfect necunoscuți. Niște străini cărora le cunoaștem doar o mică parte din viață.
Părerea mea despre acest film
Filmul îmbină momentele comice cu cele dramatice. Totodată, arată într-un mod profund până în ce punct suntem fragili și necunoscuți celorlalți de lângă noi. Prin telefoanele în care păstrăm o mare parte din momentele vieții noastre, ni se arată probleme de cuplu, probleme între generații, temeri pe care nu le putem dezvălui din cauza prejudecăților oamenilor.
Este un film sensibil, frumos construit, cu actori care joacă impecabil. Filmul te poartă în atmosfera familiei italiene cu bune și rele.
Trailerul filmului Perfetti Sconosciuti poate fi văzut aici.
Dacă îți place acest film, îți recomand și Parasite, un film care tratează dintr-o altă perspectivă această tematică a necunoscuților de lângă noi.
L-am vazut si eu acum cateva luni si mi-a placut mult intriga filmului.
Într-adevăr, e un film frumos, sensibil…
Tocmai am vizionat varianta in limba franceza a acestui film. Mi-a placut foarte mult. Cu totii avem trairi, emotii, conceptii, temeri, chiar taine, pe care nu dorim sa le impartasim cu ceilalti, fie ei si apropiati. Cred ca asa si este firesc. Cata vreme nu au implicatii negative asupra celorlalti, cred ca e in regula sa avem o particica din noi care apartine doar noua insine.
Am văzut și eu varianta franceză, Le Jeu, dar parcă mi-a plăcut mai mult cea italiană. Oricum, ideea e aceeași. 🙂
Nu am auzit de el, adevărul e ca nu prea mai am timp de filme, insa e pus pe lista!
Interesanta abordare, nu stiu filmul. Am sa il caut, sa il vad si eu 🙂
După cum scrii despre aceste film, pare să fie unul pe gustul meu.
Eu spun că îți poți împărtăși secretele, până într-un anumit punct. De fiecare dată, punctul acelaa depinde de persoana căruia te destăinui.
Mi-am notat, voi căuta filmul.
E prima oara cand aud de film, dar cred ca mi-ar placea si mie.
Bună recomandare, o păstrez pentru weekend.
Nu l-am vazut dar este o optiune faina pentru weekend!
Saptamana asta am avut chef de filme si am vazut deja doua. Am sa iau in calcul si acest film
Nu am vazut filmul dar l-am pus pe lista, pare tare fain.