Muzeul Zambaccian era de mult timp pe lista mea de muzee de vizitat în București, iar astăzi am dedicat câteva ore pentru a-l vizita. Prețul este de 12 lei pentru adulți, un preț foarte decent pentru tot ceea ce am putut vedea.
Pentru mine, interiorul acestui muzeu cuprinde un univers extraordinar dedicat unor pictori de valoare români, dar și câtorva pictori celebri din lumea întreagă.
Pentru a vizita acest muzeu, am ales o ținută în culori neutre, în care am inclus un pulover simplu din 100% cașmir, foarte comod și confortabil de la Bonprix. Puloverul are o nuanță caramel și o textură moale și fină. Se simte foarte lejer, dar este în același timp călduros, perfect pentru sezonul rece. L-am purtat cu blugi evazați tot marca Bonprix, un sacou bej, o geantă tip poștaș și botine.
Scurta poveste a muzeului Zambaccian
Numele muzeului vine de la Krikor H. Zambaccian (1889-1962), colecționar și critic de artă și prin urmare, un mare iubitor de artă. Acesta a construit această casă cu scopul de a pune în valoare colecția sa impresionantă de opere de artă.
Zambaccian și-a donat colecția statului român, transmițând și transferând astfel o parte din sentimentul de lumină resimțit de el la vederea acestor creații minunate:
„Mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să realizez această colecţie pe care o donez poporului român. Aduc omagiul meu talentelor româneşti care în elanul lor m-au ridicat şi pe mine spre piscuri de lumină. Mă simt uşurat, ca acela care s-a spovedit şi s-a împărtăşit. Plec de aici iluminat.”
Acum, colecția lui de artă ne vorbește și ne inspiră și pe noi, vizitatorii acestui muzeu.
Muzeul, o casă cu etaj, are un hol la parter prin care se intră în diferite încăperi dedicate unor pictori renumiți, precum Theodor Pallady, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu (cu lucrări din toate etapele lui de creație), Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Camil Ressu, iar la etaj, încăperile sunt dedicate și pictorilor internaționali, precum Pablo Picasso, Camille Pissaro, Cézanne, Henri Matisse, Alfred Sisley și alții.
De asemenea, în interior, poți vedea sculpturi (inclusiv una de Brâncuși), lucrări de grafică, dar și piese de mobilier (cum ar fi masa realizată într-un atelier spaniol, poziționată în centrul holului din muzeu).
În continuare, îți voi arăta 10 opere din muzeul Zambaccian care mi-au cuprins sufletul de emoție:
-
Băiat cu armonică, Nicolae Grigorescu
Cred că este lucrarea care mi-a atras atenția în mod special fiindcă l-am asociat pe Nicolae Grigorescu întotdeauna cu portrete de femei, mai ales din mediul rural sau cu diferite peisaje de la sat.
În schimb, prin acest tablou, artistul abordează un alt subiect. Ilustrează un băiețel desculț, cu haine sărăcăcioase, singur pe străzile orașului. Îmi inspiră tristețe prin acea culoare albastră centrală a tabloului, prin capul aplecat, dar în același timp, tabloul îmi inspiră și lumină și speranță.
Lucrarea a fost realizată în timpul șederii la Paris, când pictorul studia marii maeștri de la Luvru.
-
Crizanteme, Șt. Luchian
Florile sunt temele recurente ale tablourilor lui Luchian, iar mie îmi transmit o sensibilitate aparte.
-
Autoportret, Șt. Luchian
În autoportret, Luchian apare cu ochii încruntați, dar totuși zâmbind. Pare să fie un studiu al expresiei.
Luchian mă impresionează prin sensibilitate, dar și prin biografia lui. Spre sfârșitul vieții, confruntându-se cu o boală incurabilă, artistul își lega pensula de mână pentru a picta, lucru care mi se pare uluitor. Atât de puternică a fost iubirea lui pentru pictură…
-
Lorica, Șt. Luchian
Lorica este Laura Cocea, nepoata lui Luchian care apare adesea în portretele sale. Aceasta îl ajuta în atelier la pregătirea culorilor, spălarea pensulelor, devenind și ea artistă ulterior.
Acest portret îmi transmite multă lumină și căldură, dar și sensibilitate feminină.
-
Scară cu flori, Șt. Luchian
-
Portret de copil, N. Tonitza
Îmi aduc aminte că această pictură apărea pe timbrele poștei atunci când eram copil. Îmi transmite o nostalgie aparte, dar și multă duioșie și inocență.
De altfel, portretele lui Tonitza au, în general, culori vii, intense, ușor de recunoscut ca trăsătură a artei pictorului. De asemenea, ochii mari și rotunzi îi caracterizează stilul portretelor.
-
Nina în verde, N. Tonitza
Nina în verde este un alt portret a lui Tonitza care mi s-a părut foarte expresiv.
Nina este un personaj care se remarcă prin expresia ochilor, a buzelor, prin părul negru, scurt și ciufulit, dar și prin postura ei relaxată.
Nineta Gusti a fost o actriță cunoscută din lumea Teatrului bucureștean.
-
Cap de copil, Brâncuși
Este o sculptură modelată în lut, având ca temă centrală Copilul, o temă recurentă a operei sale. Este o operă studiată, realizată în perioada sa de tranziție și în care putem remarca influențe de la sculptorul francez Auguste Rodin.
-
Tablourile cu Veneția, de Gheorghe Peterașcu
Poate mi-e dor de Veneția, dar aceste peisaje m-au inspirat mult și m-au făcut să visez la Italia și la călătorii.
-
Portretul fiicei artistului, Jeanne, Camille Pissarro
Mi se pare foarte interesant curentul pointilismului, iar acest portret cu fiica artistului, mă impresionează prin asocierea culorilor care, într-un final, redau un efect de lumină și blândețe.
Muzeul Zambaccian este fermecător nu doar prin lucrările expuse, dar și prin arhitectura și decorul acestei case. Mi-au plăcut grinzile din lemn cu capete sculptate fantastice, scara, balconul interior din lemn masiv și piesele de mobilier deosebite.
Când am ieșit din muzeu, am primit un mic ”bonus”: o pisică grăsună care aștepta în fața ușii, obosită, dar cu o față așa de drăgălașă. Experiența a fost cu totul o bucurie.
Din afară, muzeul te îmbie să-l descoperi. Trecând pe lângă el, vezi o grădină cu niște sculpturi gingașe, iar mie mi s-au părut speciale și gemulețele luminate care îmi transmiteau un sentiment primitor, de căldură.