Mi-e dor…Sunt zile în care mai am un soi de stare de nostalgie…
Mi-e dor
- să mă uit la cerul senin și la norii care trec, trec…și să văd forme ciudate și amuzante în ei
- să stau ore întregi și să caut poezii frumoase
- să stau până târziu și să citesc sau să mă uit la filme fără să-mi fac griji că n-o să mă trezesc odihnită dimineața următoare
- să mâzgâlesc, să colorez ca un copil, să citesc basme ilustrate
- să stau până seara târziu în timp ce ai mei fac magiun la ceaun și să spunem povești care de care mai trăsnite
- să mă uit în liniște la apus și apoi la cerul înstelat într-o zi de vară
- să culeg flori de câmp sau frunze și să le păstrez în cărți, la presat
- să merg cu trenul într-un compartiment călduros într-o zi de iarnă și să stau să privesc întinderea de zăpadă fără să-mi fugă gândurile la grijile cotidiene
- mi-e atât de dor de zâmbete sincere, de blândețe, de mai multă normalitate…
- mi-e dor de dimineți lungi în care să mă gândesc pe îndelete la fel și fel de lucruri alături de o cană de ceai de tei și mentă
- de mirosul de salcâm înflorit
- de plăcintele bunicii
- de stări asemeni florilor de primăvară, proaspete și vesele
*Sursă imagini: Pexels
- mi-e dor de liniște, de acea liniște în care să aud doar păsările și vântul sau ploaia. Acestea îmi transmit o stare de bine de nedescris
- mi-e dor de weekend-uri în care să lenevesc până târziu, fără să simt o presiune a timpului care gonește
- de umbra și parfumul teilor din Iași
- de mine, zicând că mă plictisesc *avem nevoie și de zile din astea, nu?*
- de o cină pe prispa bunicii și de vederea idilică a apusurilor de vară sau a coșurilor fumegând iarna
- de vacanță
Unde ești, timp?
Uuuai, daa! si mie imi e dor sa merg cu trenul si sa fiu singura in compartiment si sa mananc gogosi 🙂
Mi-e dor de verile din copilărie, la bunici. De simplitatea de atunci, de cât aveam pentru toate, de iubirea lor minunată.
Of, așa mi-e și mie dor de lucrurile astea.
Mi-e dor de cei ce nu mai sunt. Mi-e dor de copilarie
Hmmm! Am atâtea doruri!!! Să fac un top!?!
– de tata
– de călătorii
– de Tenerife
– de prieteni
– de o petrecere adevărată
…
🙂
Imi este dor de copilarie, cand nu aveam prea multe griji.
Așa e, cea mai frumoasă perioadă. 🙂
Da, și mie îmi este dor de verile liniștite din copilărie.
Si mie imi e dor de copilaria la tara si de zilele in care nu faceam nimic.
Yep <3
Din pacate timpul nu sta in loc, dar ramanem cu amintirile.
Mie mi-e dor sa stau in oras si sa privesc stelele. In ultima vreme am observat ca se vad din ce in mai putine locatii, iar de vina suntem doar noi.
Da, așa este. Ultima dată când am văzut foarte multe stele pe cerul senin a fost așa frumos. Eram undeva pe lângă Sighișoara, iar vederea a fost de poveste.
De vacanță mi-e dor și mie. Vreau in concediu, vreau relaxare…
Și eu vreau o vacanță. 🙂
De liniste si leneveala imi este si mie tare dor. Suspin dupa acele dimineti in care ma trexzeam la 12
Da, te cred 🙂