jucătorul dostoievski
Carte

Jucătorul, Dostoievski-recenzie carte

Jucătorul, Dostoievski-5⭐/5

Despre ce este vorba în cartea Jucătorul, Dostoievski?

În primele capitole ale cărții Jucătorul scrise de autorul rus Dostoievski, vedem povestea prin ochii preceptorului Aleksei Ivanovici. La hotelul din Ruletenburg, pătrundem în relațiile complicate din familia unui general rus, tată vitreg al Polinei. Aleksei este îndrăgostit de Polina. Însă, frumoasa Polina îl tratează pe acesta cu superioritate și chiar cu ironie, cu răceală, chiar dacă în unele momente are tendința de a i se destăinui cu sinceritate. Totuși, Polina aspiră la dragostea francezului Des Grieux care reprezintă pentru ea un ideal, un simbol al nobleții legată de țara din care provine.

Un roman despre viciile umane

Acest roman este construit în jurul ideii de patimă și decădere. Fiecare din personajele principale are câte o obsesie, un viciu după care se ghidează.

Generalul are o patimă pentru domnișoara Blanche, frumoasă dar în același timp parvenită. Urmărește să-și atingă interesele, fapt ce îl aduce la ruină. O ruină financiară, dar și sufletească.

Domnișoara Blanche, la rândul său, are ca patimă banul ce o face să se căsătorească în lipsa unei iubiri sincere. O determină să cheltuiască nesăbuit, să înșele, pierzându-și integritatea.

Francezul Des Grieux este, de asemenea, ademenit de bani. Ajunge să îi împrumute generalului bani pentru a păstra o imagine bună față de acesta și față de fiica sa Polina. Însă, în spatele acestui comportament, se află alte gânduri. Crede că ar putea avea un profit mai mare în urma moștenirii pe care generalul și Polina ar putea să o primească de la bătrâna bolnavă Antonida Vasilievna Taraseviceva.

Patima Polinei constă în aspirația la o utopie, la francezul bogat Des Grieux, negându-și adevăratele sentimente.

În ceea ce privește pasiunea protagonistului Aleksei, acesta este prins în mrejele jocurilor de noroc, în lipsa iubirii Polinei. Din omul onest, Aleksei decade și devine lacheu. Este închis pentru o datorie, dar nu poate ieși din acest cerc vicios care îl dezumanizează, îl face să lase în urmă sentimentele, amintirile. Singurul motor care îl face să existe, dar nu să și trăiască cu adevărat, este jocul la ruletă.

Părerea mea despre cartea Jucătorul, Dostoievski

În romanul lui Dostoievski, Jucătorul, se conturează tipologii ale unor personaje care sunt măcinate de patimile lor. Acestea ajung la o destrămare morală, lucru care ne duce la gândul că viciile ne îndreaptă, cu siguranță, către o cale greșită.

Făcând o paralelă cu destinele personajelor, cartea Jucătorul poate fi un exercițiu de gândire la propriile noastre slăbiciuni, la ceea ce ne umbrește drumul spre o o viață mai așezată.

Flori din călimară

Numele meu este Laura, iar Flori din călimară este locul în care mă simt liberă, făcând ceea ce mă pasionează: scriu despre lifestyle, cinema, literatură și călătorii. Numele blogului este unul sugestiv, intenția mea fiind ca prin articolele pe care le scriu, să transmit, pe lângă lucruri utile, frânturi de frumusețe, senin, optimism și povești faine.

Dacă doriți să îmi scrieți, puteți folosi formularul de mai jos sau să îmi trimiteți un e-mail pe crihan.laura@gmail.com .

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *