Iubire, Hanne Orstavik-recenzie carte

Iubire, Hanne Orstavik-3☆/5

Cartea scriitoarei norvegiene Hanne Orstavik, Iubire, este construită tocmai în jurul subiectului unei nevoi profunde de iubire și a unei iubiri care lipsește. Este o carte despre căutarea perpetuă a iubirii, în diversele ei forme.

Despre ce este vorba în cartea Iubire, Hanne Orstavik ?

Pe de o parte, o vedem pe Vibeke, mamă a unui copil ce urmează să împlinească nouă ani, Jon. În același timp, este o femeie care iubește să se piardă în poveștile de iubire din cărți. Aceste povești sunt cu mult mai interesante decât cele din viața reală.

Am perceput-o pe protagonistă ca pe un fel de Madame Bovary ce se inspiră din literatură și visează la un ideal de iubire mistuitoare pe care nu o regăsește în realitate. Mai mult decât atât, devenind captivă pasiunilor sale, fiul său devine un personaj marginal în viața ei. În căutarea de afecțiune, femeia intră în rulota unui bărbat care lucrează la bâlci. Acesta o farmecă prin prezența sa, lipsită, din păcate, de căldura la care tânjește Vibeke. Femeia se lasă absorbită de pasiunea sa. Astfel, ajunge să nu-i poarte de grijă fiului său așa cum acesta merită.

De cealaltă parte, îl observăm pe Jon, un băiat care visează la rândul său un trenuleț de ziua sa. Un copil neglijat care se concentrează asupra clipitului său obsesiv. Un băiat care hoinărește pe străzi și se urcă în mașina unei necunoscute. Rătăcirile băiatului nu sunt decât rezultatul lipsei de iubire maternă. A singurătății care însoțește această lipsă de afecțiune.

Părerea mea despre această carte

Nu este o carte cu o acțiune care să te țină cu sufletul la gură sau cu răsturnări de situații. Este mai degrabă o carte psihologică care știe să surprindă gândurile personajelor, făcându-l pe cititor să pătrundă în universul imaginativ al acestora.

Iubire, cartea scriitoarei norvegiene Hanne Orstavik te face să meditezi la relația dintre copii și părinți, la tema realității și a utopiei. O carte care se dezvăluie cititorului ca un scenariu de film în care gândurile personajelor reprezintă axa centrală.