Iubesc

Iubesc vata de zahăr

Fiindcă dă bine în poze și îmi amintește de cum se văd norii din zbor

Iubesc tăcerea pe înserat

Căci doar atunci îmi mai pot pune ordine în gânduri

Iubesc sunetul de pian

Se aseamănă cu stropii care ating ușor pământul

Iubesc cântecul păsărilor și al naturii întregi

Aș locui aici o viață

Iubesc fuga și țopăitul în ploaie în rochii lungi de vară

Rememorez astfel ”Decântec de ploaie” de Ana Blandiana

Iubesc să mă pierd pe străzi lăturalnice

Acolo unde mă regăsesc surprinzător pe mine

Iubesc să țes povești cu final fericit

Pentru că uneori rozul e o culoare singuratică de pe pânza zilelor friguroase

Iubesc răsăritul și asfințitul, metafora cea mai profundă…

Iubesc simplitatea și florile în păr

Căci șterge rujul intens sub care se ascunde cel mai fals zâmbet.

Iubesc.

 

Sursă imagine: Pixabay