Gog, Giovanni Papini-recenzie carte

Gog, Giovanni Papini 5⭐/5

Cartea scriitorului italian Giovanni Papini, Gog, are drept punct de plecare un jurnal pe care Gog îl înmânează naratorului. Acesta decide să îl publice fără să intervină asupra acestuia, fiind o reflectare autentică a percepției lui Gog despre societatea modernă.

Despre ce este vorba în carte?

Personajul eponim ajunge să fie un alienat după ce toată viața și-a satisfăcut plăcerile și capriciile cele mai ciudate folosindu-se de averea pe care a strâns-o în America în scurt timp, având un simț ascuțit de afacerist.

Naratorul îi publică scrierile deși nu rezonează cu părerile lui Gog. Însă, consideră că mărturiile, prin sinceritatea lor, reprezintă oglinda unei societăți brutale, false. O societate marcată de tendința spre violență, egoism și prin urmare, de o stare sufletească dizarmonică. În diferitele capitole ce reprezintă file din jurnalul lui Gog, suntem martori la excentricitățile, la gândurile, la conversațiile cu diverse personalități marcante care sunt prilejuite de călătoriile pe care milionarul le face în diverse colțuri ale lumii.

Gog, Giovanni Papini- o carte oglindă a societății în care trăim

Plictisit și cu un vădit dezgust față de lume, Gog caută senzaționalul și aruncă banii pentru a trăi diverse experiențe. Ajunge să cunoască în acest mod mai multe tipologii umane. Meditează, de asemenea, la subiecte importante cum ar fi condiția omului, arta, știința, boala, celebritatea, bogăția.

Am citit unele capitole greoi, unele mi-au provocat chiar repulsie prin părerile enunțate, iar unele mi s-au părut interesante de dezbătut.

Unul dintre aceste capitole este cel în care vorbește despre purtarea de măști de către oameni în societate. Fie în contextul unor înmormântări, fie în cadrul unor discuții sau petreceri, uneori sentimentele arătate față de ceilalți sunt simulate. Masca pe care o afișăm ne face să ne integrăm și să ne simțim mai comod în lume. Sub aceste măști, ne păcălim de fapt pe noi înșine, îndepărtându-ne de eul nostru profund.

O perspectivă interesantă despre literatură

O altă abordare interesantă este cea despre literatură: Gog consideră că lista de capodopere literare promovată de profesori renumiți nu înglobează decât niște cărți fără substanță. Acesta preferă autorii moderni ai căror opere se potrivesc gusturilor lui. Ne face să ne gândim astfel la omul modern care se apleacă către cărțile cu subiecte ușor de digerat în locul celor profunde care mișcă ceva în interiorul unei persoane, care intrigă, nasc întrebări, emoționează.

Poate cel mai poetic capitol este întâlnirea cu Maeterlinck care înfățișează asemănarea omului cu stelele.

„Stelele trăiesc împreună, ca și oamenii; adică se nasc, au tinerețea lor, apoi îmbătrânesc și mor. Spectroscopia ne-a ajutat să reconstituim biografia stelelor. Ele sunt la început mase gazoase care, puțin câte puțin, se condensează și ajung la maximum de strălucire și de căldură: aceasta e adolescența și tinerețea. Sunt stele uriașe, de culoare albă sau albăstrie, coloși adolescenți ai cerului. Încet-încet se micșorează, devin galbene, apoi roșii și tot mai mici. (…) Spre sfârșit, nu mai strălucesc: culoarea rubinie se întunecă și devine neagră; stelele sunt moarte, dar cadavrele lor întunecate continuă să alerge printre licăririle surorilor vii.”

Gog, Giovanni Papini

Părerea mea despre cartea lui Papini

Cartea abundă de capitole ce abordează diverse subiecte. În mare, prin toate căutările și călătoriile sale, Gog dorește să trăiască emoții puternice. Dorește să atingă o bucurie imensă prin opiu, alcool, dans, jocuri, concerte, teatru. Însă, nici una din aceste activități nu îl aduc în culmea fericirii. Dimpotrivă, în ciuda banilor cu care își poate cumpăra atât de multe, Gog se plictisește.

Astfel, personajul întruchipează drama omului modern care se dedică lucrurilor materiale, căutând plăceri lumești, stări spectaculoase și mereu lucruri noi, fapt care îl conduce la nemulțumire, plictiseală, epuizare psihică, depresie. Având o predilecție pentru ceea ce este palpabil, pentru fericirea imediată, omul se hrănește adesea cu iluzii.

„Distracțiile pe care ni le oferă lumea duc la îndobitocire sau la nebunie, la dezgust sau la moarte. Nu vreau să mai aud de ele. Trebuie să găsesc singur sau să descopăr în mine o nouă plăcere, o bucurie inedită. Voi reuși?”

Gog, Giovanni Papini

Concluzii despre cartea Gog (Giovanni Papini)

Interesant este că la sfârșitul cărții găsim un mesaj optimist care arată bunătatea ca ieșire din starea de plictis, fiind adevărata merinde pentru suflet.

Prin această carte, ni se propune un exercițiu de reflecție asupra modului nostru de viață, contaminat mai mult sau mai puțin de tendințele spre însingurare, egoism, dorința de înavuțire și propune o variantă luminoasă în locul acestora.

Bibliografie:

1. Giovanni Papini, Gog, Iași, Editura Polirom, 2012