durere zeruya shalev
Carte

Durere, Zeruya Shalev-recenzie carte

Durere, Zeruya Shalev-5☆/5

E impresionant cum suferințele din trecut pot influența puternic prezentul, scoțând la iveală răni nevindecate. Inevitabil, vindecarea este strâns legată de raportarea la acele amintiri pe care le credeam uitate. Mai degrabă, am vrut să le ascundem. Însă, ele ies la suprafață uneori prin dureri fizice ce avertizează că undeva, ceva, nu este bine. Asta ne arată și cartea scriitoarei israeliene Zeruya Shalev, Durere.

Despre ce este vorba în cartea Durere, Zeruya Shalev?

În urmă cu zece ani, Iris, mamă a doi copii, Alma și Omer, și-a fracturat bazinul după ce un autobuz a explodat în urma unui atentat. Toate durerile care au urmat au fost ascunse față de copiii ei și de Miki, soțul ei. Acest lucru a distanțat-o de familie. A încercat în acest timp să pară puternică, preocupându-se mai mult de datoriile sale ca directoare de școală. Anii care au urmat au fost marcați parcă de o anestezie generală. O încercare de a uita de suferință.

Refulările din trecut revin mai puternic în prezent

Însă, după acești zece ani, Iris se confruntă din nou cu dureri ale bazinului care reînvie trăiri din trecut. Astfel, sunt readuse în prezent sentimente de vină resimțite odată. Vina lui Miki pentru că în dimineața accidentului spusese că pleacă la muncă pentru o defecțiune tehnică de la serviciu, lăsând-o pe Iris să-i ducă pe copii la școală. Vina lui Omer că în acea dimineață rămăsese prea mult la toaletă. În sfârșit, vina Almei că atunci dorise să aibă o coadă de cal falsă, ceea ce a întârziat sosirea lor la școală.

Este vorba de niște dureri nerostite care îi îndepărtează pe cei din familie. Între ei există un zid, o comunicare defectuoasă. Între Iris și Miki este o distanță vădită. Miki se abandonează jocurilor de șah pe calculator, găsindu-și refugiul în această activitate. Între Iris și Alma se adâncește o prăpastie sufletească. Fiica sa pleacă în Tel Aviv fiind atrasă de șeful său precum un guru într-un fel de sectă.

Durerea, manifestare a neîmplinirilor și suferințelor sufletești

Durerile pe care Iris le resimte reprezintă o întâlnire cu trecutul. Aceasta merge la medic, acolo unde îl întâlnește pe Eitan, bărbatul pe care l-a iubit foarte mult. Însă, în urmă cu treizeci de ani, acesta a părăsit-o după moartea mamei lui. În ciuda faptului că Iris i-a fost alături pe tot parcursul bolii mamei lui, Eitan se desparte de ea tocmai pentru a uita, la rândul lui, durerea resimțită în acest timp.

Dar dacă s-ar fi implicat mai puțin în durerea lor, dacă ar fi rămas pe margine, n-ar fi fost părăsită, fiindcă a învățat curând că abandonul total e reversul devotamentului total.

O carte sfâșietoare despre durerile nevindecate din trecut

După despărțirea de Eitan, Iris resimte o suferință care o paralizează și care este amorțită în perioada căsniciei cu Miki. Însă, revederea după treizeci de ani cu bărbatul de care a fost îndrăgostită este emoționantă. O face să răscolească printre detaliile iubirii lor intense.

Într-o singură clipă de întâlnire fără cuvinte viața pe care a trăit-o i s-a dezvăluit în fața ochilor ca un trup uzat, plin de cicatrici și inutil. Ea nu și-a revenit și niciodată n-o să-și revină, ea numai se preface de aproape treizeci de ani.

Întrevederea cu Eitan după atâția ani este una caldă și înduioșătoare. Iris descoperă o iubire încă vie care totuși naște conflicte interioare. Universul fericirii ei este îndepărtat, înțepenit în adolescență, iar prezentul este locuit de familia și cariera construită de aceasta.

Mâinile lui îi mângâie părul, îi pipăie obrazul ca și cum ar fi orb, atingerea lui e străină și cunoscută, și închide și ea ochii, se lipește de trunchiul lui subțire, e el, și mâinile ei își amintesc, e ea, și trupul ei știe, ăștia sunt ei și astea sunt rămășițele iubirii lor, în afara spațiului și a timpului, iubirea asta a fost întotdeauna acolo, aproape că dintotdeauna.

Părerea mea despre cartea Durere, Zeruya Shalev

Durere, cartea scriitoarei Zeruya Shalev, este tulburătoare, emoționantă și profundă. Ne face să pătrundem în viața unei familii aparent ordonate, zdruncinată însă de dureri fizice în spatele cărora se ascund dureri sufletești.

Cartea poate fi interpretată și drept o lecție pentru cititor. Prin faptul că îl îndeamnă să se gândească pentru câteva clipe în urmă, la ceea ce a lăsat de izbeliște în sufletul său. Îl determină așadar să se întrebe dacă mai poate repara cumva loviturile din trecut.

Citate preferate din Durere, Zeruya Shalev:

-„Când iubești pe cineva îi simți durerea.

-„Începutul iertării-ca proces la care participă ambele părți deopotrivă-e însăși recunoașterea durerii pricinuite atât nouă, cât și celuilalt, e capacitatea de a vedea punctul de vedere al celuilalt alături de punctul nostru de vedere. La începutul iertării se află modestia care îți dă posibilitatea să-l vezi pe celălalt ca pe o entitate independentă și deosebită, și nu ca rezultatul voinței și acțiunilor noastre. Este obligația de a ne ajuta unul pe celălalt să evităm noi lovituri, conștienți de faptul că o schimbare adevărată se poate realiza numai prin cooperare.

-„Pentru cei mai mulți medici boala e principalul, iar pentru noi e doar un subiect secundar. Noi nu încercăm să vindecăm, ci numai să micșorăm suferința.

-„Cine nu simte nu suferă. Ăsta a fost visul meu vreme de ani de zile, să anesteziez sentimentul, nu întâmplător mi-am făcut specializarea în anestezie.

Un citat frumos despre iubire:

-„Dacă cel puțin am ști să iubim în măsura în care știm să fim supărați, să facem bine în măsura în care știm să ne certăm, să mângâiem și să ne mângâiem în măsura în care știm să chinuim și să ne chinuim. S-ar zice că pe măsură ce trec anii capacitatea de a da plăcere degenerează. Oare asta depinde de vârsta noastră sau de vechimea relației? Și poate că, la urma urmei, e vorba de înzestrările relației, de calitatea și de capacitățile ei (…).

-„(…) asta e ultima zi a anului școlar, și ei îi vine să doarmă de-a-n picioarelea, cu capul pe umărul lui și cu mâinile pe ceafa lui. Cât de mult îi plăcea să ațipească în brațele lui, nimic nu-i despărțea, aerul pe care el îl expira ea îl inspira.

-„Și se pare că uneori nu ajunge să dai viață o singură dată, uneori trebuie să le dăm viață copiilor noștri încă și încă o dată, să veghem ca răsuflarea lor să nu se întrerupă, să-i ajutăm iar și iar să aleagă viața, acel dar pe care l-au primit de la noi, deși nu l-au cerut, și asta încearcă ea să facă acum, și de aceea o doare atât de tare, așa cum a durut-o nașterea fiică-sii, în noaptea rece când trupul ei tânăr se zvârcolea în suferințe ca să se despartă de făptura care fusese găzduită în pace înlăuntrul lui.

-„Când fugi de realitate nu ești un om liber.

Bibliografie:

Zeruya Shalev, Durere, Iași, Editura Polirom, 2016, trad. din lb. ebraică și note de Gheorghe Miletineanu

Flori din călimară

Numele meu este Laura, iar Flori din călimară este locul în care mă simt liberă, făcând ceea ce mă pasionează: scriu despre lifestyle, cinema, literatură și călătorii. Numele blogului este unul sugestiv, intenția mea fiind ca prin articolele pe care le scriu, să transmit, pe lângă lucruri utile, frânturi de frumusețe, senin, optimism și povești faine.

Dacă doriți să îmi scrieți, puteți folosi formularul de mai jos sau să îmi trimiteți un e-mail pe crihan.laura@gmail.com .

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *