Stresul, sau altfel spus, anxietatea, parcă își face mai mult loc în viețile noastre de zi cu zi. O numim boala secolului, de parcă ar fi o simplă răceală pentru că, nu-i așa, fiecare din noi trăiește episoade de stres aproape zilnic. Unii spun că ar trebui să facem din stres un prieten. Că ar trebui să reprezinte un motor care să ne împingă de la spate să realizăm diverse lucruri, să avem o viață activă. Dar facem noi acele lucruri bine în aceste condiții? Le facem așa cum ne-am dori?
Ce ne stresează atât de tare și cum scăpăm de stres ?
Cu toții avem ritmul nostru de a face lucrurile. Avem anumite ore la care ne place să ne trezim. Avem tabieturi de dimineață. Avem propriul nostru mod de a lucra, în liniște sau cu muzica dată tare. Avem propriul nostru fel de a ne organiza activitățile la care trebuie să participăm.
Însă, sunt anumiți factori care ajung să ne scoată din ritmul nostru și să ne streseze:
-
Ne stresează deadline-urile și acele lucruri interminabile pe care trebuie să le bifăm într-o zi
Stresul apare când deodată, se instalează o nevoie, în genere, exterioară, care ne spune că există termene limite, care ne spune mai așezat sau mai în răspăr că trebuie să rezolvăm atâtea dosare până diseară la ora X. În acest mod, ajungem să lucrăm rapid și haotic. Uneori ne epuizăm, stăm peste program, până ajungem să ne plângem de o oboseală inexplicabilă căreia psihologii îi dau acum numele de burn-out.
Ne stresează termenele limită ale facturilor, ale ratelor, tot ceea ce ține de gestionarea banilor…
-
Standardele din exterior referitoare la o viață bună
Totodată, ne-am creat noi niște standarde ale omului împlinit. Știți voi acei oameni cu bani, cu mașină și casă, cu familie fericită care ne zâmbesc dintr-un tablou invizibil? Ei bine, noi ne proiectăm lucruri nerealiste care de multe ori nici nu reprezintă ideea noastră despre fericire, ci o idee general valabilă despre această fericire.
Astfel, ajungem să alergăm după joburi cât mai bine plătite. Ne cumpărăm ceasuri și haine scumpe. Ne înscriem la diverse cursuri de formare chiar dacă nu avem întotdeauna nevoie de acestea. Aproape că nu mai ajungem să conciliem eul nostru interior cu imaginea pe care vrem s-o lăsăm să se reflecte în afară. Ajungem să fim nemulțumiți, încrâncenați, într-o puternică discordanță cu ceea ce ne dorim să fim, de fapt.
-
Neînțelegerile cu cei din jurul nostru
De asemenea, stresul apare când nu ne mai înțelegem cu ceilalți. Trăim într-o societate în care ni se predică despre valori precum toleranța, înțelegerea, încrederea. Însă câți credem cu adevărat în aceste valori? De câte ori nu ați mers dimineața poate spre muncă, la facultate sau la piață și ați văzut cozi de mașini cu șoferi care claxonează, care o iau înainte fără să aibă răbdare ca o bătrână să traverseze strada? Poate vă amintiți și de micile conflicte de la școală în care existau grupurile mari și populare de o parte și elevii izolați pe de altă parte. De ce? Fie pentru că nu erau îmbrăcați bine, fie pentru că nu erau atât de sociabili, fie pentru că aveau idei diferite?
Loviți de atâtea lucruri nelalocul lor, ajungem să ne stresăm într-o lume care o ia razna în mod vizibil. Ni se vorbește despre toleranță și abia așteptăm să îl bârfim pe cel de lângă noi. Ni se vorbește despre exprimarea propriilor păreri, dar respingem oamenii atunci când nu rezonează cu noi și exemplele pot continua.
Totul devine mult mai stresant atunci când vorbim despre neînțelegeri cu cei mai apropiați (membri ai familiei, prieteni ș.a.m.d).
Toate aceste lucruri care ne stresează ajung să se adune și să devină temerile noastre. În felul acesta, strângem frici care devin și mai mari și se transformă în adevărate anxietăți. Frica de a fi diferit. Frica de a nu fi destul de bun în ochii celorlalți. Frica de a fi luat în derâdere dacă nu atingem imaginea ideală construită de societate. Frica de a fi dați afară din cauza atâtor si atâtor deadline-uri care vin din urma noastră.
Conștientizând toate aceste situații enumerate, stresul parcă nu mai poate fi considerat chiar un prieten, nu?
Cum reacționăm la stres?
Cred că stresul nu poate fi văzut ca un prieten, mai ales dacă ne gândim la toate efectele pe care le aduce. Sau cel puțin eu, personal, nu pot vedea stresul ca un prieten. Mereu am căutat metode despre cum putem să scăpăm de stres.
Stresul se manifestă printr-o multitudine de moduri:
Stresul provoacă de multe ori oboseală psihică și fizică, insomnii, dureri de cap, tristețe.
Avem senzația că nu reușim să ne atingem obiectivele și că rămânem mereu în urmă.
Ne interiorizăm și ne îndulcim gândurile, spunându-ne că putem să ținem sub control situația în care ne aflăm, dar de fapt, abia stăm să izbucnim în lacrimi sau să spunem clar că nu mai putem.
Avem insomnii și ne facem gânduri. Știți acele întrebări care ne vin la nesfârșit seara când trebuie să ne odihnim. ”Cum ar fi fost dacă…”, ”De ce s-a întâmplat…”, ”Oare când și cum aș putea să fac asta…”. Da, stresul nu ne dă pace când vine timpul să dormim.
Fumăm țigară după țigară și adunăm în plămâni situațiile cărora nu le găsim ieșirea. Plămânii devin așadar refugiile respirației noastre greoaie.
Ne mințim la nesfârșit cu acel ”Va fi bine”, ”Voi trece si peste asta” când de fapt, rămânem într-o fază de negare. Negăm într-una că ne simțim rău, că nu suntem la stadiul la care ne dorim să fim.
De fapt, nouă nu ne este bine și nici nu are cum să ne fie bine dacă rămânem înțepeniți, repetând aceleași lucruri care nu ne fac bine. Însă, mulți dintre noi ne complacem în confortul care nu e chiar confort, dar cu care ne-am obișnuit.
În realitate, facem lucruri care nu ne plac și asta ne stresează foarte tare. Iar stresul ne împedică parcă să facem un pas în plus către o schimbare. Poate ne dorim să ne deschidem o afacere, dar stresul ne iscodește, ne face să ne îndoim și să găsim lucruri negative în orice. În cazul inițiativei de a ne deschide o afacere, apare întrebarea veșnică ”Dar dacă nu merge?”. În loc să țintim către întrebarea ”Cum pot face să meargă și cum va fi dacă va merge?”
Stresul este, deci, ca o povară ce o ducem în spate și care ușor, ne chircește visele, dorințele și până la urmă, viața. Viața nu este despre frică, este despre curaj și asumare.
Așadar, cum scăpăm de stres?
Cred că totul începe cu pași mici.
Cand vorbim despre stres, avem impresia că este un lucru infim. Însă, nu este chiar atât de inofensiv, așa cum am văzut. În plus, nu este nici ușor să îl eradicăm și să îl tăiem de la rădăcină.
Nu putem respinge ideea că trăim într-o eră a vitezei în care suntem acaparați de tot felul de informații care ne amețesc și ne obosesc. Dar cum scăpăm de stres?
Iată câteva sfaturi pentru gestionarea stresului:
-
Conștientizarea faptului că stresul ne face rău
Primul pas este să conștientizăm că suntem stresați și că asta ne face rău. Astfel, conștientizând această stare de fapt, vom putea spune Stop. Vom putea începe să trăim într-un ritm mai încet, dar cu mai mult sens.
-
Grija și iubirea față de noi înșine și față de ceilalți
Un alt pas spre a scăpa de acest stres monstruos este să ne iubim pe noi înșine și să oferim iubire celor din jur. Iubindu-ne, ajungem să ne îngrijim mai bine, să ne iertăm mai ușor, să nu mai punem presiune asupra noastră. Astfel, ajungem să ne ascultăm vocea interioară și să ne îndreptăm spre ceea ce ne place să facem.
Iubindu-i pe ceilalți, le smulgem zâmbete, le atenuăm stările tensionate și le arătăm că îi acceptăm, că îi tolerăm și îi ascultăm, chiar și atunci când au idei diferite de ale noastre. Cred că iubirea are puterea de a disipa norii din inima noastră și de a pune senin și soare în loc.
-
Respirația
Un alt mod de a scăpa de stres este respirația. Există multe exerciții de respirație pe care le putem învăța astfel încât să ne simțim puțin mai detensionați. De multe ori, când avem ceva pe suflet, când ne simțim depășiți de situație, oftăm de parcă avem ceva greu pe umeri. Lucrând cu respirația, vom învăța deci să eliminăm energiile negative și să ne mai relaxăm puțin.
-
Efectuarea lucrurilor în ritmul propriu
Faceți lucrurile în ritmul vostru. Dacă aveți o listă interminabilă de cărți de citit într-un semestru, dacă aveți un teanc de dosare de rezolvat, dacă aveți zeci de programări și lucruri de făcut într-o singură zi, nu le puneți undeva pe un piedestal în mintea voastra, ci încercați să vegheați asupra binelui vostru interior. Învățați să spuneți Nu atunci când lucrurile devin peste puterile voastre, argumentând și conștientizând că epuizarea nu duce la nimic bun.
-
Practicarea hobby-urilor și pasiunilor
Să ne practicăm hobby-urile și pasiunile. Dacă ne simțim dezamăgiți de ceea ce s-a întâmplat peste zi, este important să nu ne uităm pasiunile pentru că acestea sunt până la urmă cele care ne aduc zâmbete. Nu uitați să fotografiați, să scrieți, să croșetați, să pictați, să dați frâu liber imaginației, să vă plimbați sau să ridicați zmeie.
-
Cum scăpăm de stres? Prin călătorii
Călătoriți, cunoașteți oameni, culturi, tradiții, experimentați gastronomia altor popoare. Sună a ceva vesel și absolut deloc stresant, nu?
-
Bucuria față de viață, față de lucrurile mărunte
Mâncați vată de zahăr, priviți ploaia, sădiți flori, priviți copacii care își scutură florile de cireș, plimbați-vă printre baloanele de săpun făcute de copii, beți un ceai dimineața, dansați, faceți curățenie, asortați-vă ținutele colorate, alergați în teniși și conectați-vă cu natura, ascultând ciripitul păsărilor.
Stresul este cel ce stă la pândă, dar e important să facem mai mult loc lucrurilor care ne fac cu adevărat să zâmbim. Ar fi atât de bine să conștientizăm acest lucru cât de repede.
Foarte frumos materialul tau. Extrem de util
Mă bucur că îți place, mulțumesc pentru apreciere 🙂
Sincer, de cand sunt acasă în concediu de creștere copil, am uitat complet de stres. Adio deadline, pisalogeală la muncă, văicărelile tuturor. Sooo…. faceți copii 🤣🤣🤣
Eu am talentul de a mă stresa din orice prostie. Și trebuie să reglez cumva acest lucru, să nu dezvolt vreo boală auto-imună pe bază de stres…
Da, trebuie să avem grijă de sănătatea noastră 🙂
Cu rugaciune, cu notite pentru a ramane organizata, cu iubire multa in familie, joaca, rasete, zambete la sfarsitul zilei, orice s-ar intampla, cu o activitate relaxanta seara (baie cu spuma/citit o carte/o revista /o emisiune faina la tv) si cu multa incredere in sine si in destin! Foarte frumos articol!
Mulțumesc pentru apreciere. Foarte frumoase și ideile tale, mi-a făcut plăcere să îți citesc comentariul 🙂
Vaai, mi-ar trebui o incantație prin care, măcar, sa îl diminuez. Depune și de firea fiecăruia, și cred ca totul pleacă de la noi:alegem sa fim sau sa, nu fim stresați. Dar nu prea merge teoria asta, cu atâția factori în jur… Mulțumesc pentru sfaturile minunate, am nevoie. 🥰
Da, e important ca măcar să lucrăm cu noi înșine și inevitabil vom progresa 🙂
Foarte bune staturile tale, mai ales in aceasta perioada. Consider ca stresul nu este ceva de care sa fugim, ceva care trebuie inlaturat, ceva care nu trebuie sa existe, ci mai degraba este important sa stim cum sa-l tinem sub control si cum sa traim cu el. Cu stresul ne vom confrunta toata viata, fie ca vrem, fie ca nu. Daca nu gasim solutii pentru a-l mentine la un nivel optim, atunci el va deveni toxic pentru absolut tot organismu nostru, imbolnavindu-ne incet, dar sigur.
Așa e, e foarte important să știm că nu îl putem înlătura cu totul din viețile noastre, dar ce stă în puterea noastră e modul în care îl gestionăm. 🙂
Eu ma stresez, dar si gasesc solutii 😀 Daca nu gasesc solutii insemna ca nu depinde de mine si nu ma mai stresez.
Atitudinea potrivită 🙂
Incerc sa nu ma gandesc la ceea ce ma streseaza, sa fac lucruri care imi plac si sa gandesc cat mai pozitiv.
Gândirea pozitivă ajută mult întotdeauna. 🙂
Și eu am insomnii când sunt stresantă. Groaznic.
Îmi pare rău 🙁 există și pentru asta soluții, de căutat 🙂
Pe mine ma relaxeaza sa stau pe net, sa navighez sa ma uit la seriale. Si, de la o vreme, am decis ca nu ma afecteaza problemele si altele. Am decis, dar uneori parca nu eu controlez reactia mea. Insa nu ma pot plange, zic ca am metodele mele de relaxare.
E foarte bine așa, să știi că după o zi stresantă, e ceva care te poate destinde 🙂 Fiecare cu modul său de relaxare.
E greu sa scapi de stres. Eu sunt destul de stresata atunci cand fac pentru prea mult timp aceeasi activitate: de exemplu, muncesc prea mult, ma uit la seriale prea mult etc. Ce e repetitiv pentru mine e stresant si simt si oboseala apoi. Incerc sa alternez activitatile (nu prea multe), cu plimbari si sa ma ocup mai mult de mine.
Super idei! <3
In general imi pun muzica pentru a ma calma, apoi incerc sa fac o activitate care ma binedispune si in general ma apuc sa prepar ceva bun, eventual ceva dulce.
Mie nu îmi place neapărat să gătesc, îmi place în schimb să fac prăjituri, o idee foarte bună. 🙂
Cred că stresul este una dintre cele mai des întlnite și grave boli ale secolului.
Pot afirma cu mâna pe inimă, eu am scăpat nu de tot că, nah, om sunt, dar în mare parte, cu ajutorul pasiunilor. Apoi, am înțeles că am o viață pe care trebuie să mi-o trăiesc iar asta presupune să am grijă de mine, să fac lucrurile în ritmul meu, să iubesc dar și să mă iubesc.
Felicitări pentru articol!
Ce frumos spus, ce bine ar fi să gândească toți așa 🙂 <3
La mine functioneaza ideea de-a ma deconecta din cand in cand la stres umplandu-mi timpul cu ceea ce ma face fericita!
Pfff, stresul asta ne omoară cu zile. Eu incerc sa fiu pozititiva si optimista, sa fac lucruri relaxante, dar e tare greu.
Eu am realizat ca ma bag in prea multe lucruri deodata si ajung sa ma stresez cu deadlineul, asa ca invat sa le iau mai treptat.
Da, e indicat să facem lucrurile în ritmul nostru 🙂
Din pacate eu sunt una dintre acele persoane care este afectata de strs. Am dezvoltat o boala din acest motiv. Nu pot sa stau calma cand vad ca se scufunda totul in jur. Incerc sa ma agat de lucrurile pozitive si totusi nu-mi iese de fiecare data sa ma rup de toate si sa vad numai partea pozitiva