Coco, animația care te face să vezi dintr-o perspectivă colorată lumea de dincolo

Coco (2017), filmul care a câștigat anul acesta Oscarul pentru cel mai bun film de animație și cel mai bun cântec original merită văzut pentru scenografie, pentru coloana sonoră, pentru personajele pe care ajungi să le îndrăgești și pentru multe alte motive.

Însă, cel mai important, filmul arată într-un mod original, lumea de dincolo. Reușește să ne facă să privim mai optimist viața, transmițându-ne faptul că noi trăim atâta timp cât va fi cineva care să-și amintească de noi, că există o legătură clară între lumea de aici și cea de dincolo.

Despre ce este vorba în filmul Coco?

Filmul, o producție Pixar, pornește prin a arăta destinul familiei lui Miguel (Anthony Gonzalez). Stră-străbunicul lui și-a părăsit familia, lăsând-o pe soția și pe fiica acestuia, Coco, să trăiască și să se descurce singure pentru ca el să se dedice muzicii. De atunci, această familie respinge tot ceea ce ține de muzică. Se ocupă doar de fabricarea de papuci. Lucurile se schimbă când Miguel, băiatul cel mic din familie, dezvoltă, pe ascuns, o adevărată pasiune pentru muzică și mai ales pentru Ernesto de la Cruz.

În ciuda restricțiilor familiei sale, Miguel merge la concursul de talente organizat cu ocazia Zilei Morților (Dia de los Muertos) pentru a-și demonstra talentul. Ceea ce îi frânge inima este faptul că familia sa îi distruge chitara. Însă, urmând sfatul lui Ernesto de la Cruz, acela de a-și urma visele, Miguel decide să fure o chitară. În acest moment, este transportat spre Tărâmul Morților. Acolo, trebuie să își convingă familia până la răsărit să îi dea binecuvântarea pentru a se întoarce spre Ținutul celor Vii, cu permisiunea de a-și urma pasiunea pentru muzică.

Lumea de dincolo e tot o lume firească

Odată ajuns în lumea de dincolo, suntem frapați de spiritele care trăiesc acolo. Ele își urmează cursul firesc, căci și acestea participă la spectacole, își practică meseriile de muzicieni sau polițiști.

Filmul țese o poveste plină de mister. În Ținutul celor Morți, Miguel îl întâlnește pe Ernesto de la Cruz, despre care crede că este stră-străbunicul său. Totodată, își înfruntă familia, aducându-i pe drumul spre iertarea celui care i-a părăsit.

Urmează o aventură în acest tărâm magic. Fiecare personaj arată ca un schelet, dar cu un machiaj care le scoate în evidență ochii. Dragonii există. Pe acest tărâm, Miguel poate înota într-o piscină în formă de chitară. Însă, este mai ales locul în care băiatul își manifestă talentul, exprimându-se spontan și vesel pe scenă. Reușește astfel să încânte publicul.

Părerea mea despre filmul Coco

Deși în engleză, filmul îmbină foarte frumos tradiția mexicană cu elementele supranaturale, dând acestei producții culoare, muzicalitate și magie. Cântecele sunt cele care sudează firul poveștii atât de minunat. Recuerdame, Poco Loco sau La Llorona sunt unele din melodiile care te emoționează și te transportă pe un tărâm de basm.

În regia lui Adrian Molina și Lee Unkrich, filmul ne vorbește într-un mod emoționant și original despre familie. Despre legăturile puternice dintre membrii familiei. Despre iertare și iubire. Privind personajele, veți fi înduioșați cu siguranță de străbunica Coco. O bătrânică zâmbitoare, cu un chip blând. Veți fi impresionați și de legătura specială a acesteia cu Miguel care o iubește și care o înveselește în ciuda episoadelor sale de amnezie. Totodată, întâlnirea dintre stră-străbunic și femeia iubită este o scenă plină de emoție și care ne face să zâmbim până la urmă.

Într-un final, Coco este filmul care te face să râzi, să privești mai senin viața și lumea de dincolo prin legăturile care se construiesc atât de firesc între aceste două lumi. Deși Miguel pășește în lumea întunecată a celor de dincolo, putem afirma, însă, că această lume este una însorită.

Filmul propune ca viziune o sărbătoare a vieții, a lumii de aici și a celei de dincolo.

Trailer-ul filmului Coco poate fi văzut aici.

Sursă imagine:

Cinemagia