cărți din literatura română
Carte

Am întrebat 8 bloggeri: Care sunt cărțile și autorii români preferați?

Personal, recunosc că lista mea de cărți înclină spre literatura străină, cu precădere din cultura și civilizația franceză, canadiană, spaniolă, dar și britanică. Asta se datorează în mare parte faptului că am ales să studiez franceza și spaniola la facultate, iar bibliografia era foarte riguroasă. Totodată, actualmente, îmi aleg cărțile pe care să le citesc din recomandări de pe bloguri, iar autorii români nu sunt atât de bine promovați.

Pe de altă parte, încă de pe băncile școlii, cred că profesorii ar trebui să insufle elevilor interesul față de literatura română, prin ore altfel. Prin ore interactive. Prin dezbateri pe marginea temelor principale ale cărților. Prin ore în care să îi învețe să își formeze puncte de vedere personale. Îmi aduc aminte, mai ales în gimnaziu, cum ni se dictau esee cu aceeași structură pe care mai apoi le învățam pe de rost, fără să trec prea mult subiectul prin filtrul gândirii proprii.

Mai apoi, la liceu, am început să am o altă deschidere față de literatura română. Ni se cereau esee pe marginea unor citate ale unor autori români. Făceam proiecte în echipă. Citeam critică literară. Învățam poezii uneori. Eram întrebați adesea de opinia personală și chiar dacă nu erau foarte multe păreri, profesorii insistau asupra acestui aspect.

Câțiva autori români pe care i-am descoperit în liceu

L-am descoperit în liceu pe Nichita Stănescu cu poemul lui despre sărut. Apoi, toate celelalte poezii m-au făcut să le transcriu pe niște foi A4 pe care le mai păstrez și astăzi. Citeam despre viața lui personală. Despre povestea lui de iubire cu Dora. Ascultam interviuri și poezii recitate de către el. Mi se părea genial.

A urmat Marin Sorescu cu ale lui creații Am zărit lumina și Iona care m-a fermecat prin magia și profunzimea textelor sale. Mircea Eliade cu opera sa indescriptibil de frumoasă, de complexă. Eugen Ionescu, cu teatrul absurd.

În prezent, autorii români pe care îi admir sunt Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Mircea Eliade, Matei Vișniec, Vasile Voiculescu, Ana Blandiana, Andrei Pleșu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Panait Istrati, Mihail Sebastian, Marin Sorescu, Eugen Ionescu.

Cărți din literatura română-care sunt preferințele mele?

  • Nichita Stănescu, Necuvintele
  • Marin Sorescu, Iona
  • Mircea Eliade, Maitreyi, Nuntă în cer, Nopți la Serampore, Solilocvii, Un om mare, Domnișoara Christina
  • Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Patul lui Procust, Act venețian
  • Eugen Ionescu, Rinocerii, Cântăreața cheală, Regele moare
  • Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, Omul-pubelă, Cabaretul cuvintelor

cărți din literatura română

  • Andrei Pleșu, Despre frumusețea uitată a vieții
  • Panait Istrati, Ciulinii Bărăganului, Chira Chiralina
  • Vasile Voiculescu, Lostrița
  • Mihail Sebastian, Steaua fără nume
  • Mihail Drumeș, Invitația la vals

cărți românești

  • I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă
  • Max Blecher, Inimi cicatrizate
  • Victor Ion Popa, Take, Ianke și Cadîr
  • Florin Lăzărescu, Amorțire

Cred, cu adevărat, că ar trebui să se acorde mai multă importanță literaturii române și cu precădere, ar trebui să se includă în programa școlară, dar și să fie mai promovați autorii români contemporani. Mircea Cărtărescu, Matei Vișniec, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Dan Lungu, Marius Chivu, Lavinia Braniște, Ana Blandiana, Doina Ruști, Radu Cosașu, etc.

Cu ocazia sărbătorii de 1 decembrie, Ziua Națională a României, am pornit în căutarea autorilor români și a unor recomandări interesante de cărți din literatura română din blogosferă.

Am întrebat 8 bloggeri care sunt autorii lor preferați și implicit câteva recomandări de cărți din literatura română. Iată ce au răspuns:

Am fost foarte încântată să aflu părerea Raisei Beicu care a scris foarte frumos despre poezia românească și despre rolul deosebit pe care îl au cuvintele pentru noi toți:

Eu o să recomand mereu ca în biblioteci să existe măcar un raft dedicat poeziei. În ceea ce mă privește, am pornit cu un raft și acum am o bibliotecă întreagă de versuri. Citesc 2-3 romane, apoi fac o cură de poezie și îmi echilibrez sentimentele.

Mă fascinează cât de multe pot spune atât de puține cuvinte – dacă ele sunt corect aduse la un loc.

E ca atunci când un cuvânt urât spus într-un moment nepotrivit rupe o relație de iubire de ani de zile sau ca atunci când un sms sincer de iertare aduce înapoi o iubire pierdută. Poezia funcționează pe bază de esențe. În fond, cu toții ne dorim să atingem esența și să ne apropiem de emoțiile care ne fac să trăim intens. O viață avem, e păcat să o trăim în inerție!

Avem poeți buni care m-aș bucura să ajungă la cât mai mulți români. De asta eu cumpăr constant volume de poezie și le ofer cadou prietenilor mei. Volumele unor poeți pe care îi admir, cum ar fi Ioan Es. Pop, Octavian Soviany, Mircea Ivănescu, Nora Iuga, Dan Sociu, Adela Greceanu, Andrei Dósa, Claudiu Komartin, Ana Blandiana (Variațiuni pe o temă dată este un volum splendid), Anastasia Gavrilovici, Radu Vancu, Robert Șerban etc. O să mă opresc acum la Svetlana Cârstean și unul dintre volumele mele preferate din poezia contemporană românească: GRAVITAȚIE.

cărți din literatura română
*fotografia este făcută de Felicia Simion

Impresionantă vers cu vers, recitesc din Gravitație când am câte-o pasă proastă, când mă năpădește “tristețea că sîntem ce sîntem și nimic mai mult.” Ce știm despre gravitație? Știm că ne ține pe pământ. Simțim efectele ei, deși este invizibilă. Atrage ploaia pe pământ, iar știința are probleme în a o defini cu exactitate. Cam așa și cu d.u.r.e.r.e.a, tema centrală a celor 106 de pagini și titlul inițial al cărții. Gravitație a rămas, totuși, titlul final al volumului. Asta pentru că uneori și mai mereu, cel mai important este să rămânem cu picioarele pe pământ, indiferent de câte ploi atragem (pe pământ).

gravitația-i cel mai simplu de demonstrat. oricât de sus

ai sări

te întorci mereu de unde-ai plecat.

Diana, de la Fine Society, un blog cu personalitate, ne-a scris despre o autoare pe nedrept mai puțin cunoscută, Lucia Demetrius:

Lucia Demetrius Itinerarul iubirii
… sau orice altă lucrare a ei.
Lucia Demetrius este o prozatoare, poetă și autoare dramatică de la mijlocul secolului XX, pe care eu am descoperit-o mai profund odată cu piesa Trei generații, văzută la Teatrul Odeon acum doi ani. Chiar dacă traversăm această perioadă nedreaptă cu teatrul, vă recomand s-o puneți pe listă pentru „viața după pandemie”. A fost singurul spectacol de teatru de la care am plecat cu lacrimi în ochi și, chiar dacă a fost scrisă cu decenii în urmă, surprinde întocmai spiritul familiilor românești… și cu bunele, și cu relele.
La câteva luni după vizionarea spectacolului, într-o vizită la Cincșor, am descoperit în biblioteca imensă a casei de oaspeți o carte de nuvele de Lucia Demetrius. Ori mai bine zis, ea m-a descoperit pe mine, fiindcă a fost prima spre care am întins mâna, din sutele de volume de pe rafturi.
Am citit-o într-o singură seară și mi-am păstrat multe citate, idei și gânduri din ea, după care am început să „vânez” la anticariate și pe site-uri cărțile Luciei Demetrius. Cea pe care o caut în prezent este cartea memoriilor ei.

Scriitura Luciei Demetrius este vie, dar are gustul dulce-amărui al acelor vremuri pe care noi, oamenii de azi, nu le-am trăit, dar le intuim nostalgic.

Perioada interbelică, oamenii cu destinele și tristețile lor, unele teribil de asemănătoare cu ale noastre, arătându-ne de fapt cât de universale sunt acele lucruri care tindem să credem că ne aparțin numai și numai nouă.
cărți din literatura română

Simona, de la Secretele Simonei ne-a răspuns astfel legat de preferințele ei în materie de cărți din literatura română:

Aș vrea să recomand din suflet cărțile Cellei Serghi. Dintre cele citite de mine, Pânză de păianjen mi s-a părut o lectură fascinantă, care a reușit să îmi ajungă la suflet cu fiecare pagină.
cărți din literatura română
Fotografia este realizată chiar de Simona
Stilul de scriere al autoarei este unul plin de nostalgie, sentimente profunde și abundă într-o naturalețe aparte pe care nu o mai regăsim prea des în ziua de azi.
Serghi a cusut personajele sale cu măiestrie și a reușit să ne transporte în Bulgaria, Bucureștiul, Constanța sau stațiunile litoralului din perioada interbelică într-un mod unic. Aproape că am simțit stilul de trai din acea perioadă, vestimentația personajelor și trăirilor lor.
Pentru persoanele sensibile la suflet cred că această carte este un must. Eu cu siguranță voi mai reciti cartea pe viitor și voi rezona cu nostalgia pe care Serghi o transmite în paginile sale.

Mădălina, cunoscută pentru blogul Duduia Magda, ne-a scris despre cărți polițiste, acest gen mai puțin cunoscut la noi în țară. Totuși, aflați că merită să citiți romanele Rodicăi Ojog-Brașoveanu, un fel de Agatha Christie a literaturii noastre:

De-a lungul vieții, mi s-a întâmplat să interacționez cu îngrijorător de multe persoane care să-mi spună cu o aroganță arzătoare că nu le plac scriitorii români și că dacă într-adevăr simt nevoia să citească, aleg un autor internațional, de preferat contemporan, care a scris în limba engleză. De unde această repulsie pentru operele scrise în limba română?  Nu știu, probabil că programele școlare pe care le-am avut de înfruntat în școala generală și în liceu au reușit să traumatizeze în loc să fascineze.

Cred că așa au apărut primele prejudecăți cu privire la literatura română. Ce-i drept, Baltagul, Ion, Enigma Otiliei sau Moromeții și toate acele comentarii interminabile pe care le-am avut de asimilat pentru a depăși cu bine momente cheie ale vieții de elev, nu au fost mereu cele mai distractive metode de a ne petrece timpul liber. Cu toate acestea, pe parcurs, unii dintre noi am pierdut din vedere că operele studiate pe băncile școlii nu însumează toată literatura română. Există o mulțime de autori români, fiecare cu propriul stil, cu care putem rezona.

Iată câteva recomandări de cărți din literatura română de la Duduia Magda:

Pentru amatorii de senzații literare tari, recomand seria Melania Lupu, scrisă de către Rodica Ojog-Brașoveanu. Mai exact, este vorba despre cărțile Cianură pentru un surâsBună seara, Melania!320 de pisici negreAnonima de miercuriDispariția statuii din parc și O toaletă à la Liz Taylor, una mai savuroasă decât cealaltă.

Melania Lupu, o bătrânică năzdrăvană, dar cu spirit tânăr, este miezul dulce-picant al unor povești încărcate cu mistere, crime și artă. Nu știu dacă este sau nu adevărat, însă îmi place să cred că ea a fost construită pornind de la substraturile autoarei. Deși seria este alcătuită din șase cărți, niciun cititor nu se va plictisi în timpul lecturii. Ba chiar își va dori mai mult! Umorul folosit de către autoare va da dependență!

Melania n-a fost cu mine doar acasă, ci și în pauzele de masă de la serviciu, în mijloacele de transport comun sau în parc, locuri unde m-a făcut să râd cu poftă, singură, ca o nebună.

Totodată, în timpul lecturii, cititorul trebuie să aibă DEX-ul la îndemână pentru a afla sensul cuvintelor speciale pe care le va întâlni la tot pasul.­­­­­­­­ Oricine va ajunge la finalul ultimei cărți va realiza că și-a îmbogățit nu doar vocabularul, ci și spiritul.

Georgiana, de la O Pisică Neagră, ne propune cartea lui Cosmisian, Mouelle Roucher:

Deși încă (re)descopăr clasicii români, cu mintea „de pe urmă”, recomandarea mea de astăzi este un autor român contemporan. Unul cu care poți vorbi, pe care îl poți întreba „ce a vrut să spună autorul”, un om deschis și un scriitor deosebit. La propriu și la figurat: Cosmisian.

Mouelle Roucher (Volumul I) „Dezliterarea pe fuior de timp” este o jonglare cu simțurile cititorului. Ești preluat din starea ta inițială, când citești în fotoliu sau întins în pat, și te trezești purtat în altă lume.

O poveste parcă ruptă din inima bătândă a Parisului. Dincolo de numele franțuzești (Mouelle Roucher, iubitul ei, Pierre Devoin, Eugenie, Vila Rouge etc.), toată atmosfera are un parfum parizian și te trimite într-o epocă a eleganței, a calmului educat (nu neapărat nativ). Stunci când feminitatea era veșmântul cel mai căutat prin înalta societate.
Romanul are 38 de capitole scurte. Fiecare poartă un titlu sugestiv pe care, dacă-l diseci în bucățele mici, mici, vei ajunge la concluzia că toată cartea a fost construită cu exactitatea unui ceas elvețian.
Dacă ești în căutare de acțiune, suspans care să te țină cu sufletul la gură, nu-ți recomand această carte. Pentru că vei avea nevoie de suflet acolo unde îi este locul, ca să poți citi. Aprinde veioza. Trage draperiile. Adu-ți mai aproape un pahar cu vin (roșu, neapărat) și pătrunde în labirintul de cuvinte…
autori români
Fi(o)rul narațiunii prezintă povestea de dragoste dintre Mouelle și Pierre, iubitul său aflat în comă. Retrasă la Vila Rouge ca într-un castel, Mouelle scrie o carte în care încearcă să-și transpună sentimentele ascunse în ea încă din copilărie. Apoi, povestea se complică atunci când apare în peisaj un tânăr scriitor…
Finalul acestui prim volum este unul deschis, lăsându-ne să tragem cu ochiul la posibilitățile celui de-al doilea. Ne creionăm în minte posibile continuări, dar sunt sigură că nu vom reuși să surprindem câtuși de puțin din ce… Va urma.

Anca, de la Cuibul Ancuței, are o viziune mai spirituală și ne recomandă o carte care ne hrănește sufletul:

Cartea mea preferată, pe care o recomand ca pe o bijuterie fină, este Hristos, mărturia mea. Scrisă de poetul creștin Traian Dorz, este o autobiografie întinsă pe 70 de ani. Sunt descrise copilăria și adolescența, prigoana comunistă și anii grei de închisoare, suferința transformatoare și bucuria vieții în Hristos. Dincolo de dramatismul epocii, răzbat credința în Dumnezeu, încredințarea că toate sunt în mâna Lui și convingerea unei răsplate pentru tot greul dus. Nu este o carte ușoară, pe care s-o citești în grabă, cu o cană de cafea alături.

traian dorz Hristos mărturia mea
Sursă imagine: kerigma.ro

Este o mărturie răscolitoare, despre chinurile temnițelor comuniste experimentate timp de 17 ani, despre rezistența psihică și duhovnicească, despre frumusețea nașterii unor poezii considerate comori nemuritoare.

Dacă ți-au plăcut Sfântul închisorilor sau Jurnalul fericirii, cartea aceasta te va cutremura profund și-ți va lăsa multe semne de întrebare despre propria viață și menire.

În loc de încheiere:

Noi nu suntem aici în mâinile oamenilor, nici în ale soartei, nici în ale întâmplării. Ci suntem în Mâinile Puternice, Sigure, Milostive, Bune, Înţelepte şi Iubitoare ale Domnului şi Dumnezeului nostru. Chiar şi mâinile celor în care pare că suntem noi – chiar şi aceste mâini ale lor sunt tot în Mâinile Lui. Şi El nu va îngădui niciodată ca mâinile oamenilor să ne facă nici mai mult, nici mai greu decât atâta cât este neapărat necesar pentru binele nostru!

Cred cu tărie că abordarea literaturii românești este încă învechită în unele școli și facultăți și poate că de acolo ar trebui să înceapă o mică schimbare. Totodată, e important ca părinții să transmită copiilor dragostea față de lectură în general și respectul față de valorile și personalitățile românești. Mai apoi, cred că acești autori ar trebui promovați mai mult, fiindcă merită. Limba română chiar e o comoară, iar cărțile ne ajută să dezvoltăm un vocabular bogat, îngrijit, cu care să ne mândrim.

Andreea, care are un blog cu o atmosferă foarte cosy, Andrela, ne-a răspuns spunând că întâmplător, cartea ei preferată e românească.

Când cineva mă roagă să-i recomand o carte, inevitabil îmi vine în minte cartea mea preferată: FIUL RISIPITOR de Radu Tudoran.

Fiul risipitor literatură română
Sursă imagine: Goodreads

FIUL RISIPITOR este o carte pe care am citit-o acum mai bine de 5 ani. De atunci mi-a rămas în suflet. E o poveste de dragoste, diferită de toate poveștile de dragoste pe care le-am citit până acum. E o poveste de dragoste care nu pare desprinsă din basme (cum par multe dintre romanele genului). Cu toate astea are ceva magic. Iubirea dintre Eva și iubitul ei este una pe cât de complicată, pe atât de frumoasă. Am iubit-o pe Eva și-am urât-o de-a lungul romanului. Aș fi vrut să o îmbrățișez și uneori să o strâng în brațe. Așa e Fiul risipitor. Te trece prin toate stările. Exact ca o poveste de dragoste, doar că e altfel.

Fiul risipitor e o carte pe care o recomand din tot sufletul tuturor celor care iubesc poveștile frumoase și complicate, dar simple în același timp.

Ioana, de la Cititor de Weekend ne recomandă să citim Cel mai iubit pământeni, cartea lui Marin Preda:

Fugim adesea de autorii români, mai ales când avem atâtea opțiuni de lecturi contemporane, fantasy, etc. Apar constant noi și noi cărți, unele mai promovate ca altele și prin urmare unele mai populare ca altele. Avem senzația că autorii români sunt perimați. Este ceva ce ne aduce aminte de perioada școlii, când eram obligați să îi citim. Dacă începem să îi citim, ne pierdem rapid interesul pentru că limbajul folosit nu este popular sau cotidian.

Vorbesc acum în special de limbajul autorilor români clasici, nu al celor contemporani. În orice caz, nu le dăm aproape nicio șansă autorilor români. Suntem pradă lecturilor moderne, iar eu nu sunt o excepție de la aceasta situație.

Dar “viața ca o pradă” exista doar în cărțile lui Marin Preda. Căci despre el vreau să vă împărtășesc astăzi câteva gânduri. Marin Preda este de departe autorul meu român preferat. Este cel pe care îl recomand cu cea mai mare căldură tuturor.

Cărți din literatura română frumoase: cărțile lui Marin Preda

Preferata mea dintre cărțile lui Marin Preda este Cel mai iubit dintre pământeni. Am citit-o prin clasa a X-a. Probabil că nu i-am surprins esența întru totul. Însă este o trilogie care are ceva aparte.

marin preda
Sursă imagine: Goodreads

Ce m-a fascinat pe mine în primul rând este naratiunea la persoana I, sub forma unui jurnal al lui Victor Petrini.
Este o operă despre o epocă. În cuprinsul cărții ne sunt relevate o mulțime de mecanisme ale regimului comunist, făcându-ne astfel să îl înțelegem poate mai bine. Ne sunt prezentate și aspecte despre iubirile și eșecurile unui om.

Petrini ne împărtășeste frământările și tristețile lui retrospectiv, din perspectiva de pușcăriaș arestat de Securitate. Ne povestește despre iubirile lui căci, nu-i așa, doar este “cel mai iubit dintre pământeni”. Nu în ultimul rând, cartea lui Preda este o dovadă, o mărturie a existenței unei epoci.

Marin Preda este preferatul meu. Însă, sunt alți și alți autori români, demni de a fi descoperiți și citiți!
Îndemnul meu este să citiți, indiferent ce și când! În timpul săptămânii sau poate în weekend, încercați să-i citiți și pe autorii români.

În încheiere…

Acestea sunt câteva dintre recomandările de autori și cărți românești din literatura română partea bloggerilor care au fost deschiși să răspundă la această întrebare. Vreau cu această ocazie să le mulțumesc tuturor pentru aportul adus acestui articol. Am fost încântată să citesc opiniile voastre și să descopăr autori și perspective noi în privința literaturii române care e atât de frumoasă!

Tu ce cărți din literatura română preferate ai ?

Flori din călimară

Numele meu este Laura, iar Flori din călimară este locul în care mă simt liberă, făcând ceea ce mă pasionează: scriu despre lifestyle, cinema, literatură și călătorii. Numele blogului este unul sugestiv, intenția mea fiind ca prin articolele pe care le scriu, să transmit, pe lângă lucruri utile, frânturi de frumusețe, senin, optimism și povești faine.

Dacă doriți să îmi scrieți, puteți folosi formularul de mai jos sau să îmi trimiteți un e-mail pe crihan.laura@gmail.com .

S-ar putea să-ți placă și...

22 de comentarii

  1. Fără să stau pe ganduri: Constantin Chiriță, Ciresarii. Mi-au făcut vacanțele copilăriei mai frumoase 🙂

  2. din lista ta mi-au placut mult Caragiale si Drumes, in lista mea este si Vlad Musatescu, are un stil super 🙂

  3. Mihail Drumeș se afla și printre preferații meu. Și Rodica Ojog-Brasoveanu.

  4. Ce articol interesant! O sa caut si eu cateva dintre aceste titluri.

    1. Mulțumesc pentru apreciere, da, și eu am fost bucuroasă să descopăr titluri noi. 🙂

  5. Mersi frumos pentru invitatia de a participa la acest interviu minunat!! Foarte fain a iesit! Imi place sa aflu despre autori romani. Sunt multe scrieri romanesti valoroase!!

    1. Mulțumesc și eu pentru că ai acceptat și mulțumesc pentru cuvintele frumoase 🙂

  6. Frumoasa initiativa! Si eu citesc foarte mult si incerc sa citesc si multe carti scrise de autori romani. Avem autori care scriu bine, ar fi pacat sa ii ocolim.

    1. Așa este 🙂 Mulțumesc pentru apreciere, Cătălina!

  7. Imi amintesc ce tare m au fascinat in liceu lecturile Maitreyi, si Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Pe acestea 2 as vrea sa le recitesc intr o zi cand o sa am timp sa zabovesc la o lectura . Frumos articol, felicitari!

    1. Da, mi-au plăcut și mie foarte mult. Mulțumesc pentru apreciere 🙂

  8. Foarte interesant articolul. Am sa ma inspir si eu din mentiunile facute de ei

    1. Mă bucur că ne-au făcut descoperite atâtea cărți frumoase. 🙂

  9. Yvonne Santa spune:

    Cred ca n-am vazut-o mentionata pe Ioana Parvulescu, „Viata incepe vineri”, „Inocentii”.

    1. O, da, demult mi-am propus să citesc din cărțile ei, mulțumesc că mi-ai amintit 🙂

  10. Din păcate, mailurile tale mi-au intrat în spam (am primit 2, câte unul pentru fiecare blog) și le-am văzut târziu, tare mult mi-ar fi plăcut să particip. Aș fi recomandat-o pe Em Sava cu cel mai nou roman al ei, Ana – o carte ce trezește multe, multe nostalgii.

    1. Mulțumesc pentru recomandare <3

  11. Interesant articolul! As recomanda multe carti, dar ma opresc la Ionel Teodoreanu- La Medeleni.

  12. Carmen spune:

    Intamplari si personaje de FLORIN LAZARESCU, In spatele blocului de MARA WAGNER.

    1. Ce recomandări interesante, mulțumesc frumos! 🙂

  13. Foarte interesant articol, felicitări. Ileana Vulpescu – „Arta Conversației”, N.D. Cocea – „Vinul de viață lungă”, Mihail Sebastian – „Orașul cu salcâmi” și lista continuă.

    1. Mulțumesc mult pentru aceste recomandări 🙂

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *