Film

Prisoners (2013)

Prisoners îl are ca regizor pe Denis Villeneuve care este cunoscut și pentru filmul Incendies (2010), care a fost premiat pentru Cel mai bun film la Festivalul Internațional de film de la Toronto. Prisoners are în distribuție actori ca Hugh Jackman (Keller Dover), Jake Gyllenhaal (detectivul Loki) care interpretează foarte bine rolurile într-un film de excepție care te ține în suspans și creează situații emoționante până la final.

Despre ce este vorba în filmul Prisoners?

În timpul unei reuniuni dintre familia Dover și Bitch cu ocazia Zilei Recunoștinței, bucuria tuturor se risipește când Anna Dover și Joy Birch, fetele celor două familii, dispar.

Detectivul Loki, cu o aparență mai nonconfirmistă, cu tot felul de tatuaje, se remarcă prin tactul său, prin siguranța de sine, totodată fiind cunoscut drept un profesionist care a rezolvat toate cazurile sale. El este cel care va investiga dispariția celor două fete, un caz greu ca un labirint cu piste diferite. Acest lucru îl va face pe Loki să treacă de la starea lui de calm inițială la o stare de furie, neputință, frustrare după ce totul pare că trenează sau mai mult, pare pierdut. O scenă în care vedem partea lui mai sensibilă este cea în care aparent, se găsește vinovatul dar nu și victimele. Câteva din probele găsite sunt hainele însângerate ale fetelor care sunt recunoscute imediat de părinții acestora. Apoi, vin reproșurile din partea lui Keller Dover, iar detectivul are un moment de cumpănă, de agitație, îl vedem aruncând foile, tastatura de pe biroul său, ca un semn al nereușitei sale. Însă, ancheta continuă și după sinuciderea așa-zisului vinovat, Loki va descoperi și alte lucruri nebănuite, ținându-ne în suspans până la sfârșitul filmului pentru a vedea dacă acest caz va face parte din toate cele pe care le rezolvase până atunci.

Inainte de a fi răpite, fetele au trecut pe lângă rulota lui Alex Jones, însă de îndată ce polițiștii îl prind, aceștia sunt convinși că bărbatul are coeficientul de inteligență al unui copil și nimic nu demonstrează că el este vinovat. Totuși, odată ce Alex este eliberat, într-un acces de furie, tatăl Annei Dover îl atacă pe suspect care îi spune că fetele plângeau atunci când le-a părăsit. Totuși, nimeni nu aude această frază și astfel nu Alex nu poate fi acuzat.

Dover are din ce în ce mai multe îndoieli: cum a putut Alex să conducă rulota, de ce s-a speriat atunci când l-a căutat poliția, lucru care îl face să investigheze singur ceea ce s-a întâmplat, fiind influențat de asemenea de disperarea soției sale care îi reproșează cumva că până atunci avusese încredere în el, dar acum simte că a pierdut protecția lui. Într-o seară, îl urmărește pe Alex și îl aude cântând Jingle Bells în varianta cântată de Anna, lucru care îl înfurie și îl răpește la rândul lui pe Alex, fiind convins că el este cauza disperării sale.

Dover este un personaj interesant, la început este tatăl și soțul protector, cu o familie fericită până când ajunge în pragul deznădejdii, căutându-și copilul și se arată în stare de orice, încercând să își facă singur dreptate. Din tatăl calm ajunge o persoană violentă, care se lasă pradă alcoolului, care nu poate să accepte gândul pierderii fiicei sale, căutând-o în felul său, având și momente în care rostește rugăciuni, are remușcări. Până unde va ajunge el cu violența față de Alex Jones, este el orbit de durerea cauzată de dispariția fiicei sale încât nu vede adevăratul vinovat? Câte fețe nevăzute are un om, până la urmă sau ce elemente nedescoperite ies la suprafață în situații limită?

Părerea mea despre filmul Prisoners

Este un film brutal, o cursă contra-cronometru, cu scene emoționante totodată: căutările din pădure, pe ploaie, depresia mamelor care nu pot accepta pierderea fetelor, deznădejea taților după zile întregi în care nu reușesc să afle unde sunt fetele lor, stăruința cu care detectivul caută să rezolve cazul. Un film care are elemente de dramă, thriller, mister care m-a făcut să fiu curioasă aproximativ două ore și jumătate, iar la final filmul lasă imaginația să construiască continuarea.

Trailer-ul filmului Prisoners poate fi văzut aici.

Sursă imagine: Cinemagia

Flori din călimară

Numele meu este Laura, iar Flori din călimară este locul în care mă simt liberă, făcând ceea ce mă pasionează: scriu despre lifestyle, cinema, literatură și călătorii. Numele blogului este unul sugestiv, intenția mea fiind ca prin articolele pe care le scriu, să transmit, pe lângă lucruri utile, frânturi de frumusețe, senin, optimism și povești faine.

Dacă doriți să îmi scrieți, puteți folosi formularul de mai jos sau să îmi trimiteți un e-mail pe crihan.laura@gmail.com .

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *