Inimi cicatrizate, Max Blecher – recenzie

Cartea lui Max Blecher, Inimi cicatrizate, are un subiect apăsător, dar totodată realist. Este vorba despre Emanuel, un tânăr student în Franța căruia îi este furată viața liniștită dinainte din cauza unei boli ce îl determină să se trateze într-un sanatoriu. Începe să poarte un ghips care îl îndepărtează de acțiunile normale, boala fiind văzută ca un factor ce îl face să fie străin sieși, captiv într-un corp bolnav.

„Ce era însă această palidă viziune de scriitor pe lângă realitatea atroce din sala aceasta de mâncare cu oameni și totuși morți, încrustați în poziții rigide, întinși și mumificați în timp ce palpitau încă de viață.”

Max Blecher, Inimi cicatrizate

Lucrurile obișnuite, lectura, cititul ziarului, ieșirea la restaurant, faptul de a se ști încă student sunt lucruri care îl întristează pe Emanuel odată ce are conștiința bolii și a vieții diferite pe care trebuia să o ducă mai departe.

„Paradoxul consta în a exista și totuși a nu fi «cu desăvârșire viu»…”

Max Blecher, Inimi cicatrizate

La sanatoriul Berck, Emanuel cunoaște pe Solange, o femeie în prezent vindecată, pe Ines, o bolnavă care cunoscuse viața din cărți, pe Ernest ce devine prietenul acestuia și alte tipologii umane care îl fac să vadă diverse moduri de a trece prin boală.

„Vezi, inimile bolnavilor au primit în viață atâtea lovituri de cuțit, încât s-au transformat în țesut cicatrizat…Insensibile la frig…la cald…și la durere…Insensibile și învinețite de durere…”

Concluzii despre carte

Inimi cicatrizate este o carte despre boală, fragilitate, acceptare, resemnare, o carte profundă, dar și tristă în același timp.

Bibliografie:

• Max Blecher, Inimi cicatrizate